Pareri

Cum n-au timp bugetarii sa-ti caute dosarele. Unde e digitalizarea mult promisa draga USR?

Astazi am fost nevoit sa ajung la doua dintre institutiile statului roman. Pentru ca, recunosc, din vina mea, am pierdut actul ce definea hotararea de divort avuta in 2006. Pentru ca oamenii se mai si casatoresc atunci cand ii lovesc fluturasii in stomac, trebuie sa depuna niste acte la Starea Civila. Pentru ca eu sunt din in evidentele statului divortat e necesar acel act care atesta lucrul asta pentru a putea face acest pas. Si am purces la Starea Civila sa-mi caut o copie a actului de divort.

La intrare, un domn bine facut (bineinteles ca-s ironic) din gloata de paznici pusi in institutiile locale de sefii din Primarie ma intampina curios despre problema mea. Ii explic si-mi spune arogant: „La Tribunal gasesti asa ceva domnule!” desi nu am inteles daca e de competenta lui sa-mi de-a aceasta informatie. O las asa. Merg la Tribunal.

Lume multa si niste jandarmi vigilenti cu tot ce misca in interior, asta chiar e de apreciat, o intrebare catre ei pentru problema mea si indrumat rapid la intrare pe stanga. „Domnul va spune tot ce trebuie!„. Intru politicos la domnul aflat pe scaun in fata unui pc si ii explic cum ca am nevoie de o copie a actului de divort eliberata de instutia in care e angajat.

Numarul de dosar va rog” imi spune calm domnul. Eu ma uit mirat si incerc sa inteleg …daca domnul a inteles ce voiam. Si ii repet problema. Ma intreaba din nou numarul de dosar al acelui act, ca sa-l poata cauta. Recunosc ca m-am aprins si l-am intrebat daca e sanatos. Sau daca eu nu-s sanatos la cap pentru ca nu tin minte numarul dosarului din instanta ce a fost eliberat in 2006. Imi fac cruce de cateva ori si il intreb daca acel pc la care lucreaza nu poate accesa un dosar dupa nume, prenume si CNP.

Nu! Eu caut dupa numarul de dosar pentru ca doar dupa 2007 sunt dosarele introduse in baza de date

Bai nene” ii zic, „cineva nu-i sanatos. Traim in vremurile in care totul e la un click distanta si matale ma pui sa iti spun numarul unui dosar de acum 16 ani? Adica daca am pierdut acel act si clar nu ai cum sa mai stii numarul dosarului, eu nu pot fi identificat ca-s divortat? La ce naiba v-au dat un pc daca voi cautati tot dupa dosarele prafuite in rafturi si mai ales daca cetateanul stie numarul de dosar!

Omul s-a uitat lung la mine si mi-a zis sa incerc sa aflu la Starea Civila numarul dosarului! Sa incerc….Cam asa functioneaza lucrurile in institutiile statului roman. Ok am zis…si merg inapoi la Starea Civila.

Apropo, stie careva dintre voi numarul de dosar al divortului, asta in caz ca ati trecut prin chestii de gen? N-as crede.

Ajung inapoi la Starea Civila unde ma intampina acelasi paznic-informator. „Unde mergeti?” ma intreaba dand parca sa ma opreasca din avant. „Sa incerc sa aflu numarul de dosar al divortului pentru ca la Tribunal nu imi poate elibera actul fara a sti numarul de dosar

Raspunsul paznicului? „Credeti ca fetele au timp sa va caute numarul de dosar? Nu e treaba lor asta!„. Probabil ca domnul a fost deranjat ca n-am inaintat o spaga pentru a-mi rezolva problema (lucru explicat ca si functionare de catre un amic trecut pe acolo cu probleme de gen) si a incercat sa-mi explice cum si ce pot face angajatele din institutie. Paznicul. Asta cica ar fi intermediar in orisice problema greu de rezolvat.

Nenea, stai linistit ca trebuie sa iau numarul de dosar de aici” ii zic si merg in interior. Intru intr-unul dintre camere, la intamplare si explic probleme unei angajate. Prima reactie a fost putin reticienta si aproape ca imi explica cum ca nu poate face ea asta. Mi-a explicat ca asta se intampla din cauza ca cei de la Tribunal sunt comozi si nu fac ei asta. Imi cere cartea de identitatea si pleaca intr-o alta camera. Revine dupa 10 minute cu numarul dosarului. I-am multumit doamnei si i-am explicat paznicului aflat in preajma ca numarul de dosar a fost gasit desi strategia de functionare explicata de el nu parea sa includa si rezolvarea unor astfel de probleme.

Ma intorc cu numarul de dosar la Tribunal. „Stati ca trebuie completata o cerere” imi spune domnul. „Bine ca nu e nevoie si de dosar cu sina” ii raspund. „E nevoie si de o taxa la Trezorerie” continua domnul. Fugi la Trezorerie, revino si prezinta-te iar la ghiseu.

In 3 zile puteti veni dupa act” imi spune in incheiere scuzandu-se ca nu el e de vina pentru cutumele institutiei. Toata treaba a durat circa 2 ore. Timp pierdut pentru ca traim degeaba in era tehnologiei si noi inca defilam cu dudui comode prin institutiile capusa ale statului si pentru ca politicienii nu dau doi bani pe digitalizare. Si totusi nu am inteles de ce am nevoie de actul de divort din moment ce la Starea Civila am primit numarul dosarului care atesta acest fapt. Bai oameni buni, imi ceri o copie a unui act pe care il ai deasemenea in dosarele matale doar pentru ca birocratia e identica ca pe timpul lui Ceausescu?