Desființarea învățământului special și integrarea copiilor cu CES în învățământul de masă în accepțiunea lui Iohannis

Consilierul judetean Droiman Alexandru Norbert atrage atentia asupra unui lucru cel putin ciudat si anume integrarea elevilor cu cerinte educationale speciale in scolile normale ceea ce, declara el, ar duce la desfiintarea scolilor speciale, declansarea haosului in sistemul de invatamant diverse probleme generate de acest fapt.

Conform programului “România Educată” (pagina 47 din raport), începând cu anul școlar 2022-2023, toți elevii cu cerințe educaționale speciale din școlile speciale vor fi integrați în unități de învățământ de masă, prin urmare ȘCOLILE SPECIALE VOR FI DESFIINȚATE!

O măsură aberantă care, cu siguranță, va crea un haos în întreg sistemul de învățământ.

Integrarea unui elev special (cu precădere D.M.S. – deficiență mintală severă) într-un grup axat pe performanță cognitivă i-ar dezvolta complexe de inferioritate atât de intense, încât s-ar risipi întreaga resursă afectivă, emoțională care compensează în general deficitul cognitiv.

Țările nordice au desființat în anii 2000 școlile speciale, iar după aproximativ doi ani le-au reînființat, conștientizând necesitatea și rolul lor în sistemul de educație.

Școlile speciale asigură (gratuit) atât servicii educaționale cât și terapii specifice și de compensare, din care menționez:
– terapii și programe de intervenție (exp. logopedie);
– kinetoterapie;
– psihodiagnoză;
– evaluare și consiliere psihopedagogică.

Teama cadrelor didactice din învățământul de masă provine din lipsa de formare psihopedagogică (atât în cazul formării inițiale cât și al celei continue) în domeniul incluziunii, al lucrului cu elevii cu nevoi speciale.

România Educată” este un instrument medieval, necesar doar pentru a satisface orgoliul președintelui Iohannis, fără a cunoaște cu adevărat implicațiile implementării programului.” a scris consilierul judetean Droiman Alexandru Norbert pe pagina de facebook.

11 thoughts on “Desființarea învățământului special și integrarea copiilor cu CES în învățământul de masă în accepțiunea lui Iohannis

  1. Îl invit pe klaun să meargă în orice școală de masă unde sunt copii cu CES, ca să vadă cât de greu se lucrează cu acești copii și poate numai așa realizează cât pierd colegii de clasă ai acelui copil. La noi la școală vin profesori de sprijin care lucrează cu elevii cu deficiențe. Oamenii ăia sunt specializați, știu cum să lucreze și reușesc să facă ceva cu ei. Am avut elev cu deficiență, care se mușca, era agresiv cu cei din jur, țipa, se tăvălea și abia după 2 ani am convins părinții că el nu va evolua în școala de masă. Acum este la școală specială unde a învățat sa pronunțe corect, citește și în sfârșit scrie, iar părinții regreta cei 2 ani pierduți. Președintele vorbește ca să se afle în treabă.

  2. Nu se reduc cheltuielile pe ” spinarea” cadrelor didactice din învățământul de masă. Vrem calitate în invățământ dar avem câte 4 clase simultane plus 2 sau 3 copii ce CES. Nu vom accepta asemenea aberație.
    Copii speciali= școli speciale
    Copii normali= școli normale.

  3. O mare, mare aberație. Dezastru de ambele părți și pentru cei cu probleme și pentru ceilalți. Invatatorul/profesorul trebuie să lucreze la simultan și asta fără niciun leu în plus la salariu.
    Am lucrat într-o serie de 33 de copii la clasă și unul cu grave probleme. Sincer, am ajuns să fac terapie…dacă aș mai avea așa ceva mi-aș lua concediu medical până la pensionare.

  4. Eu am vazut problema de pe ambele parti ale “baricadei”. Sunt mama unui copil (adult,acum) cu deficiente de auz si am fost profesor intr-o scoala “normala”. Nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi fost daca nu ar fi existat invatamantul special, pentru copilul meu. La 1 an si jumatate a observat ca noi miscam buzele si usor-usor, neintelegand de ce, a intrat in depresie. Am avut noroc cu gradinita de hipoacuzici care a primit-o de la 2 ani si jumatate si unde, timp de 1 an nu a participat deloc la jocurile colective, facea doar activitati care nu implicau interactiunea cu ceilalti copii. In rest statea pe o bancuta si cerceta copiii pe care( banuiesc eu) ii suspecta ca se prefac ca sunt la fel ca ea. Educatoarele de acolo erau minunate, copiii le adorau si erau profesioniste desavarsite. Nu prea stiau ce sa creada despre fetita mea( banuiesc ca inclinau sa creada ca nu e prea dotata intelectual, dar aveau delicatetea sa nu o spuna, intotdeauna scoteau in evidenta ce facea bine si o incurajau continuu). In al doilea an , chiar din prima zi de gradinita , copilul meu a fost complet schimbat, a intrat in cel mai firesc mod in toate jocurile colegilor de parca facuse asta intotdeauna. ” cercetarea” ei luase sfarsit, s-a convins ca nu e singurul om din Univers care nu misca buzele si si-a dat voie sa apartina unui grup. In al doilea an au inceput si lectiile de logopedie , cu logopedul din gradinita- alt om absolut minunat! Pana a mers la scoala( tot speciala) fata mea avea deja un limbaj suficient de dezvoltat, cunostea toate literele si “citea” destul de bine de pe buze. In scoala a fost mereu premianta(1,2) avea cele mai ordonate, curate, ingrijite caiete pe care le-am vazut, desena foarte frumos( cam toti copiii surzi au acest talent pentru ca spiritul lor de observatie e f dezvoltat). Nivelul de cunostinte era f ridicat, a obtinut la exa menul de capacitate( asa se numea atunci) o medie de peste 8,50, , subiectele fiind comune cu cele din scolile normale. Stiu sigur ca nu ar fi obtinut aceste performante in invatamantul de masa. In scoala speciala erau 16 copii , profesorii aveau timp sa se ocupe de fiecare , temele si le faceau in scoala sub supravegherea unui educator-invatator si nu ramanea niciun copil analfabet cu diploma! Din partea cealalta, nu a existat un copil cu CES in scola normala care sa nu fie izvorul unor “razboaie” de uzura intre parinti, profesori exasperati pentru ca in facultati nu se fac cursuri de pregatire pentru lucrul cu acesti copii, copiii sufereau si ei, cei cu nevoi speciale se simteau, de obicei ingrozitor( nu suportau agitatia atator copii in jurul lor, nu faceau fata ritmului de parcurgere a materiei, multi deveneau violenti si, cel mai dramatic caz, o fetita ( care era extrem de inteligenta dar nu suporta deloc galagia, dupa ce a terminat 8 clase si a obtinut un rezultat foarte bun la testarea nationala, probabil ingrozita la gandul ca trebuie s-o ia de la capat in alt loc, cu alti oameni necunoscuti a ales sa-si incheie calatoria pe Pamant😥. Scolile speciale le dau sansa unor copii cu diferite deficiente sa se integreze in viata adulata si sa devina independenti. Ar fi interesant un studiu asupra “drumului” fostilor elevi cu CES proveniti din ambele forme de invatamant. El ar da solutia corecta. Oricum la noi integrarea s-a facut brutal, fara sa se respecte aproape nimic din ceea ce ar fi insemnat educarea si evolutia acestor copii. In alte tari integrarea s-a facut ducand clase de copii cu CES in scoli normale, dar ei aveau programa din scolile speciale si faceau unele activitati impreuna cu ceilalti copii( sport, arte). Cred ca asta ar fi solutia ideala si la noi, cu speranta ca nu apare bullingul in masa!

  5. Eu am copil cu nevoi speciale . Am fost doi ani in învățământul de masa . Din copilul vesel a devenit un copil frustrat , nervos , un copil care nu mai avea încredere in el . Ne-am dus in învățământul special și încet cu pași mici a scăpat de frustrări , își dorește sa meargă la Scoala . Nu pt toți copii speciali este soluția învățământul de masa . Este un drept al lor la educație specializată . Învățământul de masa nu este pregătit pentru integrarea copiilor cu nevoi . A ajuns sa fie marginalizat . Trebuie sa ne gândim la binele copiilor cu nevoi …. trebuie sa va gândiți ca și acești copii trebuie sa aibă un viitor , o meserie , sa devină persoane cât mai independente și autonome , sa reușească sa învețe o meserie . Nu le luați acest drept …..

  6. ” România Educată” va ajunge rapid nu doar needucată ci și sălbatică întrucât haosul creat va face ca noi, cadrele didactice să nu mai putem educa ci doar să păzim copiii pentru a nu fi accidentați de către cei cu CES , să- I păzim pe cei cu CES pentru a nu se accidenta mai ales când, la preșcolari mă refer, din 30 ai 7 cu CES iar tu ești unul singur în clasă cu toți. În plus, ce nu știe domnul președinte este că părinții acestor copii în etapa de preșcolaritate refuză să vadă, să creadă și să accepte că au copil cu CES prin urmare nu merg cu ei la specialist, nu ai nici un document medical, nu beneficiezi de om de sprijin.
    Super, frumos, extraordinar
    Și dacă ai început să practici meseria din deagoste față de sufletul copiluui ajungi să fii scârbit de sistem.

  7. Desființarea școlilor speciale au un singur scop: reducerea cheltuielilor. Să fim serioși cu programul ” România Educată”, altă găselniță proiectul ” Cred”, etc. Cunoaștem calitatea actului educațional din ultimii doi ani. Probabil, respectă cerințele programului.
    Domnul președinte nu se gândește la performanțe cognitive, dezinteresul de care a dat dovadă privind educația mă face să cred că a fost un profesor mediocru, fără dăruire și interes privind calitatea actului educațional.

  8. Domnul președinte,sa se întoarcă la catedra,sa predea la clase cu elevi care au cerințe speciale,sa ne arate si noua apoi cum se descurca dansul si ce competențe pot atinge acești elevi.

  9. Ați uitat să menționați la terapii specifice, terapia complexa si integrată care cuprinde alte 4 ore zilnic in programul copiilor cu CES, cadru scolar de servire a mesei, suport cu profesor in cadrul transportului scolar, acceptiunea grupului de elevi, numărul elevilor dintr-o clasă din învățământul special și cel al elevilor din învățământul de masă.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *