Lecția de istorie: Capitularea lui Osman Pașa, căderea Plevnei.

La data de 28 noiembrie 1877, armata otomană condusă de Osman Paşa, a capitulat la Plevna, după un îndelung asediu al armatelor române și ruse. Înainte de capitulare situaţia forţelor otomane încercuite la Plevna devenise critică, deoarece proviziile erau pe sfârşite şi cu toată raţionalizarea severă impusă de comandanții turci, hrana oamenilor şi a animalelor nu mai putea fi asigurată.

Lipsa de medici şi de medicamente au contribuit la declanșarea diferitelor epidemii, ce au dus la creşterea considerabilă a mortalităţii, atât în rândul trupelor, cât şi în acela al populaţiei civile. Astfel, pentru Osman Paşa, cu tot prestigiul imens de care se bucura, devenea din ce în ce mai dificil să menţină moralul, ordinea şi disciplina ostaşilor săi, iar starea de spirit a trupelor otomane a fost și mai serios afectată de înfrângerile suferite de armata lui Muktar Paşa pe frontul din Asia.

După ce tentativa lui Osman Paşa de a sparge încercuirea româno-rusă şi de a-şi retrage armata spre Sofia a eșuat, un fapt accidental a precipitat capitularea trupelor turcești. Astfel, Osman Paşa, a fost rănit de o schijă de obuz la piciorul stâng, iar după ce a fost transportat şi adăpostit de către însoţitorii săi, într-un mic canton de lângă şoseaua spre Sofia, Osman Paşa s-a decis să capituleze. Un ofiţer turc s-a prezentat colonelului român Mihail Cerchez şi i-a comunicat condiţiile capitulării. Peste aproximativ o jumătate de oră, un emisar al comandamentului armatei ruse a cerut ca predarea armatei otomane să se facă fără condiţii.

Aflat într-o situaţie fără ieşire, Osman Paşa a acceptat, dar a remis totuși generalului rus Ganeţki, sosit între timp în zonă, că se va preda numai armatei române. Căderea Plevnei a avut o importanță decisivă asupra desfăşurării ulterioare a războiului, deoarece ca urmare a capitulării armatei otomane comandate de Osman Pașa, forţele române şi ruse au putut continua ofensiva pe întregul teatru de operaţii din Peninsula Balcanică, iar contribuţia armatei române la câștigarea războiului s-a bucurat de o largă apreciere internaţională.