“La SJB nu mai merg nici moartă!”. Medicii din SJB mai au mult de învățat.

Am început să cunosc IRO Iași mai mult decât mi-aș fi dorit vreodată și asta pentru că viața îți dă de toate la un moment dat. Am relaționat adeseori în ultimii 5 ani cu medicii, infirmierele sau asistentele de la renumitul Institut Oncologic și adeseori am scris despre asta. Uneori simt nevoia să îi menționez din nou.

Acum două săptămâni, soția a fost internată (din nou) la SJBacău. 72 de ore. Atât le-a trebuit ăstora să-și de-a seama că nu se pricep. O perfuzie cu paracetamol și o externare fără a fi bifat măcar identificarea problemei, departe fiind mai ales rezolvarea ei. Și n-aș blama asta cât neprofesionalismul și ignoranța de care dau dovadă fără a depune mult efort. Dacă mai punem în calcul și manageriatul perfect al lui Adrian Popa, în urma căruia, SJB oferă saloane cu temperaturi scăzute, lenjerii murdare și macaroane cu orez cap de afiș la masa oferită pacienților, tabloul e perfect. Dar le place să-i numești EROI și să primească prime pentru că lucrează în condiții de risc cu infectarea virusului Sars Cov 2. De parcă cei din stradă nu au niciun risc.

În aceste condiții am revenit la IRO Iași pentru siguranță și încredere, vorba celor din Poliția Română.

Desi medicii din SJB se plâng de câteva zeci de pacienți pe holurile UPU, aici număr câteva sute bune. Organizare perfectă, un mediu ce arată a spital și câteva asistente cărora nu le lipsesc zâmbetul de pe buze, tabloul unei vizite ce te fac să nu oftezi și să nu scrâșnești printre dinți că ești unul din cei circa 500 de pacienți. Așteptarea e mereu de ordinul minutelor, abordarea e demnă de jurământul lui Hippocrate și calmul, da, calmul, e ingredientul principal din rețeta actului medical.

În circa 15 minute de la sosire, soția era deja internată în salon. Medicii care își fac treaba cu devotament și manageriatul profesionist duce la astfel de situații plăcute.

Clubul SJB are cu siguranță și o mână de medici/asistente care își merită locul dar găurile negre sunt provocate de un manager și o directoare medicală instalați politic, moment în care actele medicale în SJB sunt execrabile.

Furnicarul IRO funcționează ca la carte. Asta pentru că fiecare își face treaba în dreptul lui. Și pentru că șpaga nu e unitatea de măsură a calității actului medical.

Am întrebat soția cum se simte la 48 de ore de la internare. Răspunsul a fost unul care a reconfirmat temerea pacientului de a ajunge în SJB: “Stai liniștit de-acum. Aici nu e SJB. Se ocupă de mine ca de obicei, sunt preocupați de starea mea la fiecare oră, e cald, am confortul unui salon de spital normal și mâncarea e bună. Lenjeria e ca în hotelurile de cinci stele. În Bacău am așteptat 24 de ore să ajungă medicul să mă întrebe ceva. Aici sun clopoțelul și apare. La SJB am dus un război psihologic cu indiferența. Acum îți zâmbesc după cum vezi. La SJB nu mai merg nici moartă.

Știu, sună dur. Însă asta e realitatea. Cele câteva cadre medicale din SJB care depun un efort real nu pot spăla onoarea pierduta de unitatea medicală ce pare că n-are nici căruță și nici boi.

De la manager pleacă totul. Mă puteți contrazice d-le Popa? Dar dumneavoastră doamna Lupu? De când nu ați mers prin saloane? Poate ca angajații SJB ar trebui să viziteze IRO Iași? Ar avea multe de învățat…