Peripeții la UPU Bacău. Fix ce n-ai vrea să vezi vreodată.

Situația delicată face ca drumurile mele la UPU Bacău să fie dese. Astă seară, din nou pe holurile unde nu-și dorește nimeni să ajungă. Starea de sănătate impunea urgent preocuparea unui medic și suntem rugați să așteptăm pe scaun. Lângă noi, alți șase pacienți. Unul dintre ei ne spune că stă acolo de la ora 11.

Așteptăm circa o oră după care suntem chemați la control pe ușa pe care ies trei “pacienți” bătuți măr, duhnind puternic a alcool și guralivi. Aflu ulterior că s-au aranjat “în familie”. Doctorii sunt obligați să le repare rănile. În timpul ăsta, bolnavii “pe bune” scot gemete de durere pe hol, așteptând să se elibereze un pat.

Bătăușii au chef de o țigară și ies afară. Îi urmez și îi ascult cum descriu bătaia ce a avut loc între ei. Râd de se prăpădesc. În timpul ăsta doctorii sunt suprasolicitați și triază greoi cazurile.

Apare o ambulanță și brancardierul le spune că e vorba despre un caz COVID confirmat. Un medic iese și îi spune că nu se poate ocupa de el pentru că “ne ocupăm de CT-urile noastre”. Brancardierul își face cruce. “Cineva e nebun” spune la un moment dat și stă cu pacientul în ambulanță mai bine de jumătate de oră.

Un pacient ce aștepta pe hol își dă jos masca. Un doctor îi atrage atenția dar nu părea că avea cui. S-a încăpățînat până la sfârșit.

Un alt pacient geme de durere în așteptarea rândului la control. “Faceți ceva că nu mai pot!” spune copleșit de durere. Răspunsul asistentei nu mă șochează: “Poți să te plângi cât vrei, până nu se eliberează un pat nu te poate vedea nimeni.”

Pe o targă, un bătrân stă nemișcat, pregătit fiind pentru mutarea într-o secție. Fiul, cu lacrimi în ochi îl mângâie pe creștet și îl asigură că totul va fi bine.

În timpul ăsta, oamenii noi din politica locală fac calcule pentru un scaun mai bănos. Viața bate filmul…