Lecția de istorie – 27 iunie

Începutul revoltei de pe crucișătorul Potemkin .
La data de 27 iunie 1905, o revoltă a izbucnit la bordul vasului Potemkin, din marina de război rusă din Marea Neagra.

Crucișătorul Potemkin era una din cele mai noi nave de război din flota rusească cu un echipaj numeros de peste 800 de oameni. Pe fondul nemulţumirilor crescânde cauzate şi de înfrângerile succesive ale flotei ruseşti în războiul cu Japonia, la bordul crucişătorului Potemkin la data de 27 iunie 1905 are loc o revoltă spontană cauzată şi de hrana proastă care era servită marinarilor.

Când aceştia au refuzat să mănânce această hrană, ofiţerii de la bordul vasului au interpretat gestul lor ca pe un act de nesupunere, drept pentru care au încercat să suprime prin forţă revolta. Din nefericire, marinarii au răspuns și ei prin violenţă, iar situaţia a scăpat de sub control. Ofiţerii au fost fie ucişi, fie luaţi prizonieri, marinarii preluând comanda vasului. În fruntea marinarilor răzvrătiţi era Afanasy Matiushenko, despre care s-a spus ulterior că ar fi fost şeful unei celule bolşevice. După ce au preluat comanda vasului, marinarii de pe Potemkin au hotărât să pornească către portul Odessa , iar opţiunea aceasta era justificată de mai multe considerente. În primul rând, era nevoie de o aprovizionare a vasului cu combustibil şi hrană, iar Odessa era unul dintre cele mai active şi dezvoltate porturi ruseşti.

Un alt motiv pentru care marinarii răzvrătiţi au ales Odessa îl reprezenta dorinţa de a încerca să atragă de partea revoltei lor şi pe locuitorii oraşului. De ceva vreme, greve prelungite ale muncitorilor din Odessa paralizaseră activitatea economică a oraşului. Numai că această revoltă a dus la intervenţia brutală a trupelor imperiale în oraș, iar locuitorii au fost obligați să nu intervină in ajutorul răzvrătiților.

În aceste condiții marinarii de pe Potemkin au luat hotărârea de ase îndrepta cu vasul spre România la Constanța. Astfel, în data de 28 iunie, la ora 6 seara,cuirasatul rus a sosit în rada Portului Constanţa, iar căpitanul portului a cerut să vorbească cu comandantul, însă i s-a răspuns că nu e niciun comandant şi că nava e comandată de un comitet revoluționar.

Așa au aflat autorităţile române că atât comandantul, cât şi toţi ofiţerii au fost ucişi în urma unei revolte de pe vas.
În portul Constanţa, răzvrătiții au cerut provizii, însă li s-a transmis că nu va fi luată nici o decizie până la înştiinţarea Ministerului de Război. A doua zi de dimineaţa, comandantul portului le-a cerut marinarilor să se predea și pot debarca pe pământ românesc, însă fără arme şi muniţii. Oferta a fost însă refuzată, iar r marinarii au transmis că vor bombarda orașul dacă nu le sunt îndeplinite cererile. Cu toate acestea ei vor decide să părăsească portul, dar nu pentru mult timp , deoarece peste numai două zile cuirasatul s-a reîntors la Constanța întrucât proviziile de la bord erau pe sfârşite, după ce se pare că a încercat şi prin alte părţi să obţină proviziile necesare.

Într-un final marinarii de pe crucișător s-au predat autorităților române , echipajul a fost debarcat, iar pavilionul românesc a fost arborat pe vasul rusesc. Ulterior, două cuirasate ruseşti, însoţite de patru torpiloare, au venit să preia vasul sechestrat, iar în octombrie 1905, vasul a fost rebotezat Panteleimon. Însă în aprilie 1918 , intervenţioniştii ruși ce se opuneau lui Lenin au sabordat acest crucișător în portul Sevastopol, ca să nu cadă în mâinile bolşevicilor.