Bălăcăreli cu târâtoare. Ce face omul din plictiseală.

Sunt oameni puşi pe fapte mari când vine vorba de politică, sunt oameni puşi pe fapte când vine vorba de partidul care l-a dat afară pe uşa din dos. Pe uşa din dos pentru că, probabil, şi-au simţit lezată imaginea din moment ce din postura de preşedinte de filială locală, te bălăcăreşti ca la uşa cortului cu un susţinător al altui partid. Şi mai ales dacă ai multă şcoală (aşa cum îmi explica deunăzi un bun prieten), discuţiile nu trebuiau să degenereze. Se spune că atunci când ai şcoală multă, eşti peste ăilalţi. Eronat. Când eşti tăntălău, mori tăntălău cu şcoală cu tot.

Şi după ce l-au dat pe uşa din dos afară din biroul filialei locale, omul ce-a gândit? Să facem un grup secret, între prieteni şi să atacăm partidul unde am slujit. Să povestim despre toate rufele murdare deşi erau doar vreo două cămăşi roz, să criticăm nişte cuvinte scoase din context, pentru că, om cu şcoală fiind, poţi manipula uşor prostimea, mai ales când ţi se alătură alţi doi frustraţi, respinşi de partidul care vrea altceva decât ideologii de mare şăf de tarla. Nu de alta, dar bisturiul n-are de-a face cu politica ci mai degrabă invers.

În ianuarie, unul din oamenii care muncesc prin partidul blamat de ”omul bisturiu”, ”frustratul de serviciu”, vorbeşte despre ziariştii presei de acum 70 de ani, ziarişti ce serveau unui partid sau unui lider poltic, făcându-i ”târâtoare”. Aşa, şi? Pe cine a deranjat? Tocmai pe el. Că ziariştii adevăraţi ştiu că lucrurile sunt reale, atât de reale încât se poate aplica şi în 2020. Şi asta o spun şi eu. Există în presa anului 2020 o grămăjoară de târâtoare prin aşa-zisa presă, una care trăieşte tocmai din contractele cu oamenii politici sau partidele politice. Că doar nu-s susţinuţi financiar de gogoşeria din colţ şi nici de frizeria din Orizont. Presa trebuie să trăiască şi banii nu vin de la producătorul de legume din Pânceşti. E clar că vine de la omul cu influenţă din partidul X. Şi dacă vin din partidul X, e imoral să ataci acel partid că ăla nu-ţi mai varsă banii în cont. Dacă n-o faci subtil, devii târâtoare.

Aşadar, cu bisturiul în mână, frustrat de culorile albastru şi roz, un individ apară…PRESA. Vezi Doamne, un om din partidul ce l-a zburat, i-a atacat. Am aflat că are şcoală multă dar n-am auzit să fie apărătorul presei. Dar ce nu face el, să critice fostul partid. ORICE!

În contextul a ceea ce a scris agitatorul cu târâtoare, super şcolitul răpus de partid a găsit de cuviinţă să încerce a-i mai da o palmă partidului. A încercat şi cu tribunalul şi tot degeaba. Mă gândesc, aşa, ăsta nu oboseşte scăldându-se în penibil?