Istorie

Lecția de istorie – 8 mai

Crearea Partidului Comunist din România.

La data de 8 mai 1921, la București are loc Congresul Partidului Socialist din România, prin care se hotărăște transformarea acestuia în Partidul Comunist și afilierea lui la Internaționala a III-a Comunistă. Prin această afiliere, Partidul Comunist Român va deveni un subordonat ideologic al Comintern-ului, organizație internațională comunistă fondată de Lenin în anul 1919, ce avea ca scop lupta prin toate mijloacele împotriva așa zisei ,,democrații burgheze”.

La Congresul din 8 mai 1921 au participat delegațiile ce reprezentau grupările de centru și de stânga din cadrul Partidului Socialist care erau favorabile afilierii la Comintern, dar și reprezentanții dizidenței de dreapta din acest partid, care se opuneau afilierii și intenției de transformare a Partidului Socialist din România în Partidul Comunist.

În timpul lucrărilor Congresului, s-a supus la vot și propunerea de afiliere la Comintern, iar 51 de delegații totalizând 428 de mandate și 78 % din numărul membrilor de partid votează afilierea fără rezerve. Restul delegațiilor reprezentând 121 mandate și aproape 22 % din numărul membrilor sunt împotriva afilierii la Comintern și împotriva transformării acestui partid în partid comunist. În programele adoptate începând cu 1921, comuniștii și-au propus ca obiectiv principal răsturnarea burgheziei și a moșierimii în vederea cuceririi puterii și a instaurării unei dictaturi a proletariatului.

Pentru constituirea societății comuniste se avea în vedere naționalizarea marilor întreprinderi și realizarea reformei agrare prin instituirea proprietății colective asupra pământului. Lipsit însă de marea masă a populației, partidul va avea în perioada interbelică un număr restrâns de membri (după unele cercetări sub o mie), cu precădere maghiari, evrei, bulgari, ruși, ucraineni și foarte puțini români.

În anul 1924 Partidului Comunist îi este interzisă activitatea, deoarece în timpul tratativelor de la Viena dintre România și Uniunea Sovietică, acest partid s-a situat de partea guvernului sovietic, cerând autodeterminarea și despărțirea Basarabiei de statul român. După ce partidul a fost scos în afara legii, unii dintre comuniștii din România, cărora li s-a adăugat și cei care au luptat în Războiul Civil din Spania între 1936-1939, s-au stabilit în Uniunea Sovietică, unde întreținuți și instruiți de Comintern, au devenit revoluționari de profesie, în așteptarea momentului favorabil pentru preluarea puterii în țară.

La mai toate congresele sale, Partidul Comunist a susținut teza Comintern-ului, potrivit căreia statul român este un „stat tipic cu mai multe națiuni”, militând pentru despărțirea de România a Basarabiei, Transilvaniei, Bucovinei și Dobrogei și punând deseori în pericol Marea Unire, înfăptuită de români în anul 1918.