Lecţia de istorie – 3 mai

Adunarea Națională a românilor de la Blaj.

La data de 3/15 mai 1848 a avut loc Adunarea Naţională de la Blaj, una dintre marile adunări a românilor din Transilvania din timpul Revoluţiei de la 1848, prin care aceştia şi-au expus revendicările naționale, politice şi sociale.

La această mare adunare națională au participat peste 40.000 de români, alături de fruntașii pașoptiști din Transilvania, precum Simion Bărnuțiu, Avram Iancu, George Barițiu, dar și revoluționari din celelalte provincii românești, precum Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri și Lascăr Rosetti din Moldova, ori Dumitru Brătianu din Țara Românească. Începută în fața catedralei din Blaj, această mare adunare, datorită numărului foarte mare de participanți, a trebuit să fie mutată pe câmpul de lângă oraș, pe locul care de atunci se va numi Câmpia Libertății.

Guvernul maghiar a făcut multe demersuri pentru a-i intimida pe români şi a-i descuraja să participe la această adunare. Cu toate problemele făcute de maghiari, revoluționarul August Treboniu Laurian, va prezenta zecilor de mii de transilvăneni sosiți la Blaj programul de revendicări ale națiunii române din Transilvania, program denumit Petițiunea Națională și prin care românii solicitau drepturi politice, sociale și religioase. Astfel, conform Petițiunii, națiunea română se declara independentă și cerea reprezentare proporțională în Dietă.

De asemenea, se proclama independența Bisericii române și egalitatea ei cu celelalte Biserici din Transilvania, se cerea desființarea iobăgiei, fără nici o despăgubire din partea țăranilor și se hotăra formarea unei gărzi naționale a românilor. Alte revendicări solicitau drepturi și libertăți democratice pentru românii transilvăneni și de asemenea, se protesta împotriva uniunii Transilvaniei cu Ungaria așa cum doreau autoritățile de la Budapesta. Cei prezenți la Adunarea de la Blaj au scandat ,,noi vrem să ne unim cu țara“, dar din păcate, unirea tuturor românilor într-un singur stat încă nu era posibilă.

Pe data de 5/17 mai 1848 adunarea s-a încheiat în entuziasmul tuturor, după ce s-a hotărât formarea a două delegații, care să prezinte împăratului de la Viena și Dietei din Cluj revendicările românilor din Transilvania.