Istorie

Lectia de istorie – 30 aprilie

Moartea lui Eftimie Murgu.

La data de 30 aprilie a anului 1870 a murit la Budapesta Eftimie Murgu, unul din conducătorii Revoluţiei de la 1848 din Țările Române. Eftimie Murgu s-a născut în anul 1805 în satul Rudăria din comitatul Caraș-Severin din Banat, sat care astăzi îi poartă numele.

Și-a început studiile în satul natal, pe care le-a continuat la Caransebeş, iar începând cu anul 1826 va studia la Seghedin în Ungaria filosofia, transferându-se apoi la Budapesta, unde studiază Dreptul, pe care îl termină în anul 1830 cu rezultate foarte bune. În 1834 pleacă în Moldova pentru a preda filosofia la Gimnaziul de la Trei-Ierarhi din Iaşi, gimnaziu ce s-a transformat în anul următor în Academia Mihăileană și unde Eftimie Murgu întemeiază catedra de filosofie.

Ideile pe care le-a propagat la Iaşi, atât în rândul cunoscuţilor cât şi în rândurile elevilor săi, au iscat nemulţumiri în rândurile boierimii conservatoare care l-au denunţat pe Murgu domnitorului Mihail Sturza pentru atitudinea sa revoluţionară. În consecinţă Murgu a fost nevoit să-şi dea demisa și să părăsească Iaşiul. Se va stabili apoi la Bucureşti, unde intenţiona să intre la Colegiul Sfântul Sava, însă a trebuit să aştepte un an de zile până la numire, timp în care a trăit din avocatură şi lecţii particulare de filozofie. Motivul era că Eforia Şcoalelor din Bucureşti era preocupată de renumele de revoluţionar şi de ideile lui Murgu şi de aceea a întârzia pe cât posibil numirea sa.

Printre elevii care au luat lecţii particulare de filosofie de la Eftimie Murgu s-au aflat şi Nicolae Bălcescu şi C.A. Rosetti, care vor deveni ulterior lideri de marcă ai revoluţiei din Ţara Românească. Împreună cu ei și alți câțiva câțiva prieteni va pune bazele unei societăţi revoluționare secrete care îşi propunea să militeze pentru independenţa ţării, pentru instaurarea unei regim democratic, pentru egalitatea în faţa legii şi pentru constituirea unei armate revoluţionare.

Societatea este descoperită şi singurul anchetat a fost Murgu, ceilalţi membrii reuşind să scape. Participant activ al Revoluției de la 1848 din Țările Române, Eftimie Murgu a militat pentru libertatea poporului român, concepută şi înţeleasă, în atât sub raport naţional, cât şi sub raport social. După înăbuşirea revoluţiei în Transilvania, Eftimie Murgu a fost arestat şi condamnat la moarte prin spânzurătoare, însă printr-o sentinţa din 7 octombrie 1851, pedeapsa i-a fost comutată la 4 ani de închisoare şi confiscarea bunurilor.

La proces Murgu a refuzat să se apere, invocând faptul că „nu este supus al ţării ungureşti”. Eliberat în 1853, s-a retras din viaţa politică stingându-se din viaţă la Budapesta, în data de 30 aprilie 1870 și fiind înmormântat în cimitirul Rerepesy. Osemintele sale au fost aduse în ţară în 1932 şi reînhumate în cimitirul de la Lugoj.