Istorie

Lectia de istorie – 20 aprilie

Dizolvarea partidului legionar „Totul pentru țară”.

La data de 20 aprilie 1938 a fost dizolvat partidul legionar „Totul pentru țară”, dizolvarea survenind datorită dorinței regelui Carol al II-lea de a instaura o dictatură personală, el hotărând de asemenea arestarea și executarea principalilor conducători ai acestei formațiuni . Istoria partidului a început în iunie 1927, când Corneliu Zelea Codreanu a înființat mișcarea naționalistă ,,Legiunea Arhanghelul Mihail” ce avea ca doctrină reînnoirea spirituală şi morală a societății românești și care în 1930 și-a schimbat numele în ,,Garda de Fier”.

În decembrie 1933, datorită cooptării ideilor fasciste de către Garda de Fier, primul ministru I.G. Duca va scoate formațiunea în afara legii, această decizie ducând la asasinarea sa de către legionari, în gara din Sinaia, la data de 29 decembrie 1933. După dizolvare, partidul legionar s-a reînființat sub numele de ,,Totul pentru țară”, formațiune politică ce se va evidenția prin etalarea ostentativa a valorilor creștine, pe care le opuneau iudaismului și ateismului sovietic. Având ca mijloc de propagandă cântecele religioase intonate cu entuziasm, în alegerile din 1937, partidul a ieșit pe locul al treilea după Partidul Național Liberal și Partidul Național Țărănesc, obținând 15,5% din sufragiile liber exprimate ale românilor. Însă la 20 aprilie 1938, Carol al II-lea, din dorința de a instaura o guvernare personală, a hotărât dizolvarea partidului legionar, iar în noiembrie același an, principalii conducători „gardiști” au fost arestați, 13 dintre ei, inclusiv liderul Corneliu Zelea Codreanu, fiind asasinați.

La începutul anului 1940 regimul reprezentat de dictatura regală a negociat cu legionarii și s-a ajuns la o aparentă conciliere, iar după abdicarea lui Carol al II-lea, la 14 septembrie 1940, România a fost proclamată de către regele Mihai I ca „stat național-legionar”, iar Mișcarea Legionară (fostul partid „Totul pentru Țară”) a devenit singura formațiune politică recunoscută de stat. Totuși, legionarii nu au condus singuri, din guvern făcând parte în principal militari și oameni ai partidelor istorice, deși puterea politică o va deține generalul Ion Antonescu. Însă neînțelegerile dintre Antonescu și liderul legionar Horia Sima în privința politicii interne face ca în ianuarie 1941, Antonescu să-i destituie pe liderii legionari Constantin Petrovicescu și Alexandru Ghica, din funcțiile de ministru de interne, respectiv cea de prefect al poliției.

Legionarii nemulțumiți ripostează și au loc evenimentele din 21-23 ianuarie 1941, cunoscute sub numele de ,,rebeliunea legionară”, rebeliune ce va fi înăbușită de generalul Antonescu numai cu ajutorul armatei.