”Vulpiţa” cu iz de cultură sălbatică. Sublim.

Pe la ”Românii au talent” văd un copil de 6 ani care face calcul mental japonez. Europa FM mediatizează lansarea unei cărţi speciale, „Un suflet care zboară”, de Mădălina Aldescu, adolescenta care a copilărit în rulote şi subsoluri de bloc. Într-o comună din România s-a deschis o minibibliotecă stradală de unde poţi împrumuta o carte. A mai auzit careva de lucrurile astea? Nu mulţi.

Trec prin camera copilului şi mă întreabă dacă mă uit şi eu la ”Vulpiţa” pe Antena 1. Mă sună din străinătate un amic şi mă întreabă dacă urmăresc şi eu nebunia ”vulpiţei” de la Acces Direct. Deschid facebook şi văd parodii şi fragmente din emisiunile cu ”vulpiţa”.

Apoi ne tot întrebam unde ne situăm cu educaţia, de ce nu reuşesc tinerii să scrie corect şi de ce nu mai avem acte de cultură în marile oraşe. ”Actele de cultura” sunt prin showurile televiziunilor comerciale care ne educă prin emisiuni de gen, ”Schimb de mame”, ”Acces Direct”, ”Ochii din umbră”, ”Insula iubirii” s.a.m.d.

Ne dezvoltăm abilitatea prin ieşirile nuanţate ale ”vulpiţei” şi prin limbajul într-o altă limbă decât cea romană a ”soţului” ce duhneşte a zâmbet de vedetă. Curând auzim de un procent mai scăzut al promovabilităţii la Bac unde subiectele nu-s nici din Acces Direct, nici de pe Insula Iubirii.

Parcă toată România a devenit o mică ”vulpiţă”. Nu mai suntem interesaţi nici de mărirea punctului de pensie nici de salariul minim pe economie, dacă e cu interes la Acces Direct şi dacă spargem şi ceva seminţe în delirul bălăcărelii vizionate pe plasma de un metru, e deajuns.