Ion Balcan, scrisoare deschisa pentru fosta colega, Theodora Sotcan.

Profesorul Ion Balcan a postat public o scrisoare prin care ii reproseaza Theodorei Sotcan faptul ca l-a improscat cu noroi in momentul in care el avea demisia semnata si acest gest e mai dureros in momentul in care cei doi au fost colegi cu ani in urma.

”Scrisoare deschisă adresată doamnei deputat PSD Theodora Șotcan

Niciodată nu am agreat ideea de a scrie misive. Mai mult, să le trimit la ziare, să le postez online și mai ales să-mi ”sponsorizez” postările de pe Facebook! Oi fi mai de modă veche, nu știu, dar am considerat că a arunca cu insulte din spatele unei tastaturi e o dovadă de lașitate. Am preferat discuțiile față în față. De data asta însă am să scriu, pentru că gestul tău, Theodora Șotcan, e profund ticălos. Și scriu ceva mai relaxat, la câteva zile după ce am demisionat, fără să fiu cuprins de vreun imbold de moment care, eventual, să mă facă fie să regret, fie să nu cuprindă esențialul. În viață, unii își asumă, alții nu. Eu mi-am asumat, mi-am scris demisia și am plecat. Uite, bunăoară, șeful tău, Dragoș Benea, și-a tot asumat eșec după eșec, dar demisia a uitat să și-o mai dea. În schimb, a jubilat când ți-ai dovedit slugărnicia față de el și m-ai împroșcat cu noroi. Nici acum nu sunt convins că textul apărut în presă este scris chiar de tine, important este că l-ai semnat. Ți l-ai asumat. Vezi, tot la asumare ajungem!

Am fost și sunt ferm convins că nimeni nu poate fi făcut răspunzător pentru că s-a născut într-o familie sau alta. Iar faptul că tu ai avut un tată care a fost unul dintre apropiații lui Gheorghiu-Dej în perioada în care elita intelectuală sfârșea în pușcăriile bolșevice nu este vina ta. Din nefericire, ai rămas tributară mecanismelor acelor vremuri. Doar așa se poate explica și gestul tău mârșav, cu rădăcini în migrarea ta, acum mulți ani, de la PNȚ-CD la PSD. Ce-or fi având în comun cele două partide numai tu poți ști. Eu pot doar presupune că este vorba de dorința de putere, de a ocupa posturi și funcții cu orice preț, chiar dacă asta înseamnă să sacrifici prietenii.
Da, Theodora Șotcan, prietenii, pentru că așa se cheamă pâinea frântă împreună, nesfârșitele ore în care căutam soluții la tot felul de probleme, sfaturile, disponibilitatea mea de a spune prezent ori de câte ori ai avut nevoie. În acele vremuri nu contau diferențele ideologice, partidele și șefii. Vorbeam de o echipă, de o prietenie.
Ai ales ca astăzi să mă împroști cu noroi. Nu știu de când reprezinți tu chiar tot corpul profesoral. De fapt, sincer să fiu, nu știu câți profesori se simt ori s-au simțit reprezentați de tine, chiar și atunci când eram colegi la Inspectoratul Școlar Județean. Ți-ai arogat o reprezentativitate de lider de sindicat, o voce care nu are ce căuta din postura de parlamentar PSD, care ar trebui să aibă alte griji, și sunt destule! Mai ales că, din câte văd, nu prea ai avut activitate în aproape patru ani de mandat, ci doar ai semnat în grup cu alți colegi diferite inițiative legislative! Pot trage ușor concluzia că ești și tu una pe acolo!

Draga mea fostă prietenă,

Știu, se fac din nou liste parlamentare, și tu, pentru că nu ai făcut mare lucru, ai găsit soluția. Cu o slugărnicie pe care nu am să o înțeleg niciodată, mi-ai băgat degetele în ochi, deși demisia era semnată, plecasem, nu mai reprezentam un ”pericol” pentru nimeni. E trist să vezi cum cineva pe care l-ai considerat prieten e în stare să te vândă pentru o funcție.
Theodora Șotcan, mi-e milă de tine. Ți-aș spune că mă încearcă și un alt sentiment care rimează cu milă, dar nu am să o fac. Nutresc însă speranța că-l vei simți, ori de câte ori ai să te uiți în oglindă.

Prof. Ion Balcan

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *