Istorie

Lecția de istorie – 27 ianuarie

Eliberarea lagărului de exterminare de la Auschwitz.

La data de 27 ianuarie 1945, Armata Roșie a eliberat lagărul de concentrare de la Auschwitz, lagăr aflat la aproximativ 60 de kilometri sud-vest de Cracovia, unde sistemul nazist şi-a perfecționat tehnicile de ucidere în masă asupra deținuților. Un prim lagăr pentru prizonieri a fost înființat aici în 1940, dar peste numai un an, în 1941, naziștii au construit aici , prin munca deținuților, un uriaș complex de lagăre de exterminare în care şi-au găsit sfârșitul peste 1,6 milioane de oameni.

Acest lagăr era deservit și de un important nod de cale ferată, cu 44 de linii paralele, care au fost folosite pentru transportul și aducerea la moarte a milioane de deținuți din toată Europa. Prizonierii care erau aduși la lagărul de exterminare erau repartizați printr-un simplu proces de selecție încă din gară, astfel că tinerii şi cei sănătoși erau trimiși la muncă, iar copiii, femeile, bătrânii şi infirmii erau trimiși direct în camerele de gazare. De asemenea zeci de mii de prizonieri au fost selectați de doctorul Josef Mengele, numit și „îngerul morţii de la Auschwitz”, pentru experimente medicale.

După câteva luni, marea majoritate dintre ei murea din cauza frigului, a malnutriției sau a accidentelor de muncă, iar cei care reușeau totuși să supraviețuiască, pentru a face loc altora ce veneau în lagăr, erau trimiși în camerele de gazare. În ianuarie 1945, odată cu apropierea armatelor sovietice și pentru a șterge urmele acestor masacre, naziști au hotărât să distrugă orice urmă a crimelor pe care le înfăptuiseră, astfel că au dispus raderea de pe fața pământului a acestui lagăr de la Auschwitz. Așa se face că multe dintre barăci ce aveau deținuți înăuntrul lor au căzut pradă incendiilor de la aruncătoarele de flăcări, iar altele au fost distruse prin explozie cu deținuți în interiorul lor.

S-a încercat apoi distrugerea clădirilor cu ajutorul tancurilor, însă datorită faptului că armata sovietică a înaintat mai repede decât se așteptau naziștii, o parte a lagărului de la Auschwitz a rămas nedistrusă, astfel că deținuții au trebuit să fie mutați în alte lagăre. Astfel, aproape 60.000 de deţinuţi, care scăpaseră pe moment de camerele de gazare, au fost încolonați şi obligați să pornească pe jos în așa numitul „marș al morții” spre lagărele secundare de la Wodzislaw și de la Kulmhof, aflate la 65 respectiv 82 de kilometri de Auschwitz și unde un număr de aproximativ 15.000 de oameni au murit pe acest drum al morții.

Lagărul de la Auschwitz a fost eliberat de Armata Roșie la 27 ianuarie 1945 și deși o mare parte dintre deținuți fuseseră uciși sau evacuați de către naziști în alte lagăre, totuși au mai fost găsiți abandonați, dar în viață, câteva mii de deținuți.