Act medical nerecunoscut de asistenta de la Oncologie. Un fals sau doar incompetenţă?

Din nou ajung să vorbesc despre sistemul de sănătate. Nu mă pregătesc să laud vreo investiţie în SJB şi nici vreo mărire să salariu pentru medici. Nu voi vorbi despre vreun corp de clădire modernizat şi nici de ceva aparatură nouă adusă în Spitalul Judeţean. Voi vorbi despre nişte oameni, deşi e mult spus, nişte angajaţi mai degrabă, angajaţi în sistemul de sănătate, un sistem ce pare că nu se mai vindecă.

Mai ştiţi articolul cu “tembela” de la Oncologie? Astăzi am găsit-o din nou acolo şi a avut aceleaşi metehne. Să începem.

După ce soţia a ajuns la UPU, marţi seara, mai mult moartă decât vie, după ce a petrecut circa 12 ore pe patul de la Urgenţe, acolo unde pot spune că a fost tratată cu respect şi profesionalism, după ce fusese adusă de un echipaj de la Ambulanţă ce s-a comportat ireproşabil, a fost eliberată o reţetă medicală ce conţinea 2 medicamente injectabile. Pentru că în farmacie nu exista unul dintre ele, a trebuit să facem comandă şi aseară târziu a ajuns în posesia noastră. De la doctorul Vasiliu, cel care s-a ocupat de soţie în timpul problemelor medicale de marţi, am primit o scrisoare medicală ce menţiona că acele injecţii trebuiesc făcute de un specialist de la Oncologie, secţia din SJB. Deci, pentru duduia din vară, ca să-i fie clar, aveam totul legal.

Aşadar, dis de dimineaţă ne-am deplasat la secţia de Oncologie cu scrisoarea medicală şi injecţia cu pricina. Sunăm de circa 6-7 ori până aude careva şi ne deschide….fix DUDUIA. După ce mă întreabă despre ce probleme avem, ne pofteşte în interior. La circa 3 minute revine din cabinet şi ne spune pe un ton răspicat că ea nu face injecţia pacientei pentru că are ORDIN de la managerul SJB, dl. Popa, anume, doar celor internaţi acolo li se poate administra aşa ceva.

“Domnul Vasiliu a luat-o razna?” spune duduia.

Bun, zic doamnă, citiţi hârtia ce o am în mână, cea care menţionează trimiterea la secţia de Oncologie. “Nu mă interesează, eu am ordin clar şi nu vă pot face această injecţie, că data trecută mi-aţi făcut probleme!”. Insist să citească hârtia, o face într-o lehamite demnă de salariile mărite medicilor şi asistentelor, apoi ne repetă acelaşi lucru. Nu face nimic chiar dacă avem scrisoare medicală pentru această secţie. Îi menţionez că voi suna la 112 şi îmi răspunde că pot suna oriunde, ea nu face injecţia.

Sun la numărul unic de urgenţă şi anunţ problema, cerând la faţa locului un echipaj de poliţie. I-am explicat duduii regăsite acolo, faptul că voi scrie din nou pe Urban Bacău despre tembeliune şi îmi răspunde că n-o interesează. Deci, asistenta ce n-ar trebui să mai profeseze în meseria care pare stres pentru ea, părerea mea, refuză administrarea unui medicament pentru care aveam scrisoare medicală. Cică dr. Vasiliu poate fi găsit în Policlinică şi acolo putem să facem injecţia. Duduie dragă, îi zic, eu am scrisoare medicală pentru secţia de Oncologie. Nesimţirea, la rang de virtute în conştiinţa asistentei, mă face să mă întorc spre UPU pentru a întreba unde putem face injecţia.

Între timp, echipajul de poliţie îşi face apariţia şi discutăm cu asistenta de la UPU. “O voi face dacă şi când am timp, sunt mulţi pacienţi de rezolvat”. Comportament ireproşabil şi pentru agenţii de poliţie, cei care au insistat şi au dorit să li se confirme că injecţia va fi făcută. “Alea de la Oncologie nu puteau face injecţia, că doar e de competenţa lor?” continuă să explice asistenta de la UPU, moment în care le confirmă agenţilor că se rezolvă. Nu mai durează 2 minute şi suntem invitaţi pentru administrarea injecţiei. A durat 40 de secunde, cu tot cu paşii făcuţi până la pat.

Actul cu parafa de Oncologie, nerecunoscut de asistenta

Între timp, afară mă aştepta un amic ce ne-a adus cu maşina. O asistentă de la Ambulanţă, fiind prezentă în interiorul UPU când eram cu agenţii de la poliţie, a ieşit afară şi a început să urle în gura mare ca “UN TÂMPIT A SUNAT LA 112 PENTRU CĂ I S-A REFUZAT LA ONCOLOGIE ADMINISTRAREA UNEI INJECŢII!” Prietenul, fiind la uşă, o auzi. A început să-i reproşeze acest lucru şi explicându-i că mai mare nesimţită n-a putut vedea. “Cum îţi permiţi să-l faci tâmpit pe soţul unei femei aflat în disperarea unei situaţii ce îi pune viaţa în pericol soţiei?

Am ieşit afară cu soţia şi amicul mi-a arătat-o pe o a doua duduie nesimţită ce a afirmat că sunt un tâmpit. Duduia cu fes, a intrat rapid în interior când am început să strig la ea şi când am întrebat-o cine e tâmpitul într-o asemenea situaţie. Am informat echipajul de poliţie despre acest lucru şi am privit spre gaşca de ambulanţieri ce priveau nedumeriţi spre mine.

Am petrecut o oră prin spitalul Judeţean, ăla care e prezentat de CJ Bacău ca fiind un ditamai WAW, pentru o banală injecţie, pentru că indiferenţa primează în momentul în care un om are nevoie de ajutor. Scrisorile medicale sunt nule în momentul în care am fost recunoscut că-s ăla de la Urban Bacău ce a provocat scandal în vară, prezentând o realitate crudă a impotenţei sistemului medical. A fost nevoie de intervenţia la 112 pentru că o banală injecţie să fie administrată. Asistenta de azi de pe BC09SAJ, ar trebui să se dea cu capul de pereţi, în speranţa că îi va reveni mintea cea de pe urmă, celei de la Oncologie îi dorec curând un bolnav de cancer în familie, cu speranţa că va înţelege situaţia prin care umilit-o pe cea căreia i-a refuzat administrarea unei injecţii de două ori. Data trecută am făcut-o tembelă, de data asta şi cuvântul ăsta e prea mult, mult prea mult. Observ că pentru o bună parte a sistemului medical, pacienţii sunt ca nişte baxuri de apă plată pe care eu le mânuiesc zilnic. Nimic mai mult. Apoi se plâng de salarii. Ele au fost mărite şi acoperă necesităţile oricărei asistente, însă comportamentul lasă în continuare de dorit.

Mă întreb dacă avem şanse să ne mai facem bine, dacă avem şanse ca astfel de angajaţi să nu mai fie plătiţi din banii noştri. Mă întreb dacă managerul spitalului judeţean va suna din nou la IRO Iaşi pentru a le reproşa că trimite pacienţi în secţia spitalului pe care îl conduce. Asta a făcut ultima dată. Mă întreb dacă actul, în speţă scrisoarea medicală, era vreun fals atât timp cât el nu a fost recunoscut de o asistentă. Mă întreb cum ajung asistente pe Ambulanţă, individe ce folosesc un limbaj de cartier, confundând buda din fundul curţii cu UPU Bacău.

Mă întreb degeaba, aşa-i? Suntem nişte legume zvârlite pe scaunele spitalului în speranţa că ne prăpădim mai repede. În acelaşi timp, vorbim de performanţă la SJB, de investiţii şi de condiţii excepţionale. Vorbim şi de oameni dragilor?

Un alt prieten mă întreabă cum de am reuşit să fiu calm. Dacă ar fi fost el în locul meu, strângea de gât pe careva. I-am răspuns că mai degrabă le fac lor rău decât să-mi fac mie.

2 thoughts on “Act medical nerecunoscut de asistenta de la Oncologie. Un fals sau doar incompetenţă?

  1. Îmi pare rău pt întâmplarea nefericită, din păcate este aproape o normalitate la Bc. un astfel de comportament, sincer îmi este scârbă de muieri care se cred zeități într-o instituție publica, și mai rău decât atât sunt de neatins. Măcar dvs. aveți arma „scrisului”, dar ma întreb așa pt oamenii simpli, care n-au curaj și nu-și cunosc drepturile.. Oare pt aceea cum o fi? Oare cum și-ar rezolva acești oameni simpli, o astfel de problemă?!?.. Dumnezeu cu mila!.. Din nou, nu va cunosc, dar îmi pare rău! Sănătate multă soției! Rușine Sju Bacău!!!

    1. Sunt multe cazuri asemănătoare ce nu pot ieși la lumină. Am arma scrisului, una pe care asistentele nu dau doi bani. Apoi regretă că au complicat situația…

Comments are closed.