Pareri

Ne plângem de ceea ce facem noi…

De câte ori ne plângem celor din jur? Când ajungem la muncă ne plângem că traficul a fost infernal, dar nu facem nimic în acest sens. Nu suntem civilizaţi atunci când suntem la volan, facem orice să nu-l lăsăm pe celălalt înaintea noastră, claxonăm în delir şi nu respectăm regulile de circulaţie. Nu suntem permisivi cu cei care ies din parcări şi nu ştim să avem puţin zâmbet. Nervi şi înjurături. De autobuz nici să n-auzim.

Mergem la picnic în puţinele zone verzi ale oraşului şi arătăm cu degetul gunoaiele lăsate de cei care tocmai au fost acolo. Privim pet-urile aruncate dar facem la fel când plecăm de acolo. Îi arătăm cu degetul pe ceilalţi dar noi facem la fel. Nu strângem gunoaiele dar ne dorim să fie curat, fără să participăm la vreo acţiune de voluntariat în această direcţie. Nu reciclăm dar reclamăm faptul că la ghenele de gunoi se aruncă alandala.

Nu suntem mulţumiţi de politicienii actuali, îi acuzăm şi îi arătăm cu degetul pentru că nu fac nimic bun pentru comunitatea noastră dar refuzăm să intrăm în politică.

Nu suntem de acord cu măsurile luate de Primărie, dar nu depunem nici o sesizare în acest sens într-unul din birourile instituţiei.

Ne plângem că nu suntem ajutaţi atunci când avem un necaz dar nu ridicăm un deget atunci când un semen de-al nostru ar avea nevoie de acest lucru. Nu facem nimic pentru celălalt dar aşteptam să fim ajutaţi.

Ne plângem că avem un oraş poluat dar nu facem nimic în acest sens. Dacă trebuie să mergem la cumpărături, magazinul aflându-se la câteva sute de metri, ne urcăm în maşină şi nu ne obosim să facem asta mergând pe jos. Suntem prea comozi.

Nu credeţi că problemele astea sunt exclusiv în mâinile noastre?