Obiectiv, Bacăul! Monumentul Eroilor de pe Măgura Ocnei din oraşul Târgu-Ocna

Monumentul Eroilor de pe Măgura Ocnei este un monument comemorativ al militarilor români cazuti în Primul Război Mondial, ridicat între anii 1925-1928 la o altitudine de 520 m într-un punct important al arealului în care, Armata României a dus luptele de apărare necesare susținerii frontului de la Oituz. Construcția este situată pe dealul Măgura, lângă mănăstirea Măgura Ocnei, care a servit drept spital de campanie în 1917 .
Măgura Ocnei se află în Munții Nemira in sectorul nordic al culmii principale a acestor munți, se desprind către est culmi secundare.

Cu origine din vârful Șandru Mare, pornește astfel către est o culme secundară care duce de-a lungul vârfurilor La Cireș–Pufu–Țega–Cireșoaia spre valea Trotușului, până la Târgu Ocna, culme care se află între văile Dofteanei și Slănicului. Măgura Ocnei se găsește pe versantul drept al Trotușului, în zona munceilor cu aspect de plai desfășurați între văile acestor două râuri. Regiunea în care se află face tranziția între Munții Nemira, Depresiunea Tazlău-Cașin și Depresiunea Comănești-Dărmănești.
Clădirea monumentului se află la cota 520 m (504 m după o altă sursă) pe dealul Măgura Ocneiîntr-o poziție care domină împrejurimile, la circa 3 km distanță de mers pe jos de Halta CFR Salina. La mică distanță pe același deal, se află mănăstirea Măgura Ocnei.

Monumentul Eroilor de pe Măgura Ocnei a fost ridicat în aceeași perioadă cu Mausoleul de la Mărășești, Mausoleul de la Mărăști și Crucea Eroilor de pe Muntele Caraiman, în memoria a celor peste 14.000 de ostași români căzuți în Primul Război Mondial pe frontul de la Oituz-Coșna-Cireșoaia. Fondurile necesare pentru această construcție au fost adunate prin subscripție publică de către Mihai Teodoru, inițiatorul acestui proiect, sprijinit de arhitectul Constantin Ciogolea, fiu al orașului stabilit la București și proiectant al construcției.
La punerea pietrei de temelie, în 1925, a asistat și principele Carol, fost comandant onorific al vânătorilor de munte, în război. Lucrările de construcție au fost executate de către un colectiv format din 40 militari, zidari, pietrari și cioplitori, coordonați de plutonierul de geniu Gheorghe Angheluță.

Piatra cioplită folosită la ridicarea monumentului a fost exploatată de la 300 sute de metri distanță. Fasonarea acesteia s-a făcut la locul exploatării, conform cu specificațiile proiectului, apoi materialul rezultat a fost transportat cu tărgile. Schela care a ajutat la ridicarea monumentului a fost făcută din lemn de mesteacăn. Alte materiale de construcție precum cimentul, varul, nisipul au fost urcate pe deal din oraș în căruțe cu două roți, iar pe schelă, cu scripete manuale
La 6 august 1928 a fost făcută inaugurarea construcției, în prezența autorităților civile și militare, a populației din zonă și a elevilor de la mai multe școli.

La etajul I a fost montat un ceas mecanic care acționa la fiecare jumătate de oră un clopot aflat la etajul II, ceasornicarul Neculai Nălboc urcând săptămânal pentru armarea mecanismului. La parter, se afla o cameră de refugiu cu portretele Regelui Ferdinand I și al Reginei Maria, în mărime naturală, precum și al lui Carol al II-lea în uniformă de vânător de munte. Tot în clădire se afla și un muzeu mic ce expunea fotografii, memorii de război (printre care și aceea a generalului Henri Berthelot) și cărți poștale scrise pe coji de mesteacăn, trimise de pe câmpul de luptă acasă de către militari.
Până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, clădirea a fost păzită de ostașii din garnizoana orașului, zi și noapte.

După ultimul mare război, clădirea fost părăsită și lăsată în paragină. La 26 august 1945 monumentul a fost devastat de către trupele sovietice: ușile au fost deschise și exponatele originale au fost furate, printre acestea aflându-se și scrisorile scrise pe foi de mesteacăn, de către soldații de la Cireșoaia. Geamurile au fost și ele sparte, ceasul a fost furat și mecanismul acestuia distrus. Trupele ruse din zonă și-au încercat de asemenea armele, țintind monumentul, iar pereții au fost murdăriți și mâzgâliți, pardoseala a fost scoasă și mormântul de la parter a fot profanat, osemintele celor cinci eroi necunoscuți fiind aruncate în zonă.
Abia în anul 1972 Nicolae Costin, fiu al unui soldat ce a luptat la Mărășești, care fiu era șef de lot al Trustului de Construcții Industriale Gheorghe Gheorghiu-Dej (Onești), a început renovarea construcției și primăria orașului a alocat o sumă de 40.000 lei pentru reparații. Lucrările de restaurare au durat în total șase luni.

Renovarea a început prin completarea vârful de dom și montarea unui nou steag de 47 de kg făcut la Comănești, cel vechi fiind distrus de un trăsnet în anul 1967. Prin intermediul fotografiilor vechi și a unui binoclu gradat s-au deslușit elemente de arhitectură distruse. Tencuiala interioară veche a fost dată jos și pereții retencuiți. Pisania actuală a fost gravată în marmura provenită de la un panou electric izolator de la Salina Târgu Ocna, de către Cielo Secondo, un italian stabilit în oraș. Pentru sticla decorativă s-a trimis un memoriu la Târnăveni. Foarte greu a fost să se introducă curentul electric pentru iluminarea interioară și exterioară, stâlpii metalici pe care sunt montate cele patru reflectoare, fiind fixați în stâncă. Montarea instalației electrice a durat o săptămână. Dalele de gresie pentru pardoseală au fost aduse de la șantierul Casei de cultură din Onești. De asemenea, s-a construit și o casă a ghidului.

Ulterior, s-au făcut demersuri la Muzeul Militar Național pentru a obține câteva exponate. De acolo au provenit câteva arme, o uniformă, fotografii, tablouri, căști germane și franțuzești, măști de gaze și cele două drapele originale după care s-au făcut copiile fidele expuse. Drumul actual, modernizat în 1972, a înlocuit vechiul drum de căruțe, folosit în Primul Război Mondial.
Monumentul este unic în țară din punct de vedere architectural. Acesta cuprinde un parter și două etaje, legate printr-o scară interioară circulară și are o înălțime de 22 m, fiind în întregime ridicată din piatră cioplită. Forma sa este de obuz, iar clădirea oferă o priveliște panoramică a zonei înconjurătoare.

La etajul I se află un mic muzeu cu însemne și mărturii documentare din Primul Război Mondial, respectiv o colecție de fotografii, armament, uniforme militare, planuri de luptă, tablouri, medalii și decorații. Printre tablourile în ulei expuse aici se regăsesc Portretul mareșalului Alexandru Averescu (pictat de col. (r) Popescu Drăgușeni), Asaltul Cireșoaiei (pictat de col. (r) Nicolae Nica) și Post de prim ajutor regimentar (la Schitul „Măgura Ocnei”, pictat de de slt. (r) Nicolae Petrovici) Printre fotografii, se găsește cea originală făcută la Masa Reginei de pe delul Cireșoaia de către fotograful bârlădean Stanciu Kotetschi, în parimăvara anului 1918. Se mai află expuse și elemente de muniție (obuze de tun folosite de vânătorii de munte, cartușe de diferite calibre ) precum și mărturii fotografice cu generalii Alexandru Averescu, Constantin Prezan și Eremia Grigorescu.
La parter există o placă comemorativă depusă pe mormântul eroului necunoscut, în care se regăsesc oseminte descoperite în tranșeele de pe Coșna.

Pe placă este gravat următorul text:
„Ostași ce ați căzut pentru țară,
Viteji ai credinței, soldați,
Oriunde în morminte voi stați,
Vă fie țărâna ușoară !”
—Eroilor căzuți în războiul din anii 1916-1919
Deasupra mormântului eroului necunoscut străjuiesc 2 drapele de luptă, unul al Regimentului 15 Infanterie și unul al Regimentulului 4 Artilerie, două dintre regimentele care au luptat pe frontul de la Oituz.

Sursa: Turist prin Judetul Bacau/facebook

Foto: Solomon Florin