Obiectiv, Bacăul! Mănăstirea Răducanu – Buna Vestire din Târgu Ocna.

Mănăstirea Răducanu – Buna Vestire, numită ulterior şi “Biserica Buna Vestire” sau “Răducanu”, a fost construită de marele logofăt Ion Buhuş şi un târgoveţ bogat, Pavăl, la sfârşitul secolului al- XVII-lea şi începutul secolului al- XVIII-lea, în oraşul Târgu Ocna.

Ion Buhuş, mare logofăt, fiul lui Nicolae Buhuş, mare logofăt şi el, este primul ctitor al acestei biserici. Ilinca Racoviţă afirma, într-un document din data de 9 august 1777, că biserica a fost făcută de bunicul ei, Ion Buhuş mare logofăt, şi refăcută de tatăl ei, Radu Racoviţă.
În anul 1763, marele logofăt Radu Racoviţă, fiul hatmanului Dumitrascu, căsătorit cu Maria Buhuş, va reface şi împodobi aproape integral Biserica Bună Vestire, reparând în acelaşi timp şi zidurile mănăstirii.

Radu Racoviţă se consideră ctitorul acestei biserici, după cum glăsuieşte pisania care se afla deasupra uşii de la intrarea în pridvor: “Veleat 7271. Mult preadulcelui Hristos, robul sau cel credincios. Lumina dar acea cerească prin ruga ta să moştenească. Radu Racoviţă logofăt, cu a lui soţie, ctitori sunt cu fiica lor Ilinca, la această biserică preasfântă. P.V. mai 20. Apre avoir regle leş fortunes publiques ges j’ai donne des lecons aux plus grands politiques.”
Este singura biserica din ţară cu text francez în pisanie, dovada că marele logofăt Radu Racoviţa era un boier cult pentru vremea să şi bun cunoscător al treburilor politice. Acest text francez se potriveşte uimitor şi cu destinul omului politic Costache Negri, care şi-a găsit odihnă de veci la câţiva paşi de întărea în biserică.

Mănăstirea a trecut, de-a lungul existenţei sale, prin multe încercări dramatice. În luna iunie 1821 un detaşament de 800 de eterişti conduşi de Iordache Olimpiotul şi Ioan Farmache ocupa mănăstirea, dar iminenţa unui atac turcesc asupra oraşului Târgu Ocna îi determină pe eterişti să se retragă spre Mănăstirea Secu. În urma lor pătrund turcii care pradă oraşul şi devastează Mănăstirea Răducanu.
În anul 1864, la scurtă vreme de la secularizarea averilor manăstireşti, mănăstirea cu clădirile dimprejurul ei erau să devină loc de cazarmă pentru ostaşii destinaţi cu paza deţinuţilor şi numai stăruinţele unor persoane influenţe pe lângă diversele autorităţi în drept au îndepărtat pericolul acestui proiect.

De asemenea, în timpul Primului Război Mondial, casele ecumenesti ale fostei mănăstiri au servit ca depozit pentru provizii şi muniţii, dar au scăpat ca prin minune de bombardamentele inamice.
Nu este lipsit de interes faptul că la această mănăstire funcţiona o şcoală în limba greacă în care, pe la începutul veacului al XIX-lea, se pregăteau tineri pentru cariera preoţească. În cămăruţă de deasupra pridvorului erau păstrate cărţile, unele dintre ele foarte vechi şi valoroase.
Din anul 1890 Mănăstirea devine Biserica de Mir, formând o parohie. Deoarece biserica suferise numeroase stricăciuni în greu încercatul an 1821, arhimandritul Procopie, între anii 1843 şi 1853, a făcut reparaţii la biserică – acoperirea cu tablă, pictarea interiorului – cât şi la clădirile anexe.
Din anul 1998, sub îngrijirea preotului paroh Vasile Pantiru, s-a refăcut exteriorul bisericii – faţada şi acoperişul – şi se vor demara lucrările de restaurare în interior, inclusiv pictarea bisericii.

Biserica Răducanu este un monument reprezentativ pentru barocul târziu moldovenesc. Biserica este ridicată pe un plan triconic, având un turn-clopotinita pe pridvorul vestic.
Că ţip structural biserica aparţine unei familii larg răspândite în arhitectură din Moldovadin a doua jumătate a secolului al XVIII-lea: Sfinţii Teodori – 1761, Balinesti-Neamt – 1765, Berzunţi – 1774, Doljesti-Roman – 1774.

Pronaosul este boltit în calota sferică iar naosul are boltirile obişnuite moldoveneşti, boltit în bolta manăstireasca cu penetraţiuni. Arcaturile zidului dintre naos şi pronaos, ferestrele atât înăuntru cât şi înafară, sunt însemnate prin arcuri frânte. Acest zid este susţinut de două coloane aşezate pe un soclu masiv. Capitelurile greoaie au muluri de un aspect mai mult sau mai puţin clasic. Uşile au chenare în muluri, dar fără caractere bine definite.
Faţada Mănăstirii Răducanu are o decoraţiune mult mai simplă decât a celorlalte biserici din aceeaşi grupă. Caracteristic este brâul în formă de tor simplu care înconjoară clădirea. Ferestrele de pe peretele vestic al pridvorului au arcaturile în plin centru, reprzentand o excepţie faţă de celelalte.

Turla naosului, octogonala, cu colonete în unghiuri, are o bază stelata cu opt vârfuri şi o a doua bază pătrată, împodobită cu arcaturi de un slab relief. Turla prezintă patru ferestre, iar pe laturile care nu au ferestre apar, sub forma rudimentară, contraforturi mici, aşa cum se întâlnesc şi la biserică de la Berzunţi – 1774. Turnul-clopotnita are colţurile teşite şi prevăzute cu mici contraforţi, asemănători celor de pe turla naosului.
Biserica Răducanu a fost zugrăvită în anul 1763 şi din nou în anul 1811 de zugravul Mihail Paninopol, prin grija arhimandritului Meletie. Devastată de turci în anul 1821, Biserica Răducanu pare a fi repictata sau cel puţin pictura refăcută în anul 1830, odată cu catapeteasma.

Din cele două clopote ale bisericii, cel mare, turnat în Sfântul Munte Athos, cu o inscripţie în limba greacă – din 10 noiembrie 1810 – este expus în faţa bisericii. “S-a reinoit a patra oară clopotul cel mare al Sfintei Mănăstiri Răducanu, din evlavioasă Ocna, cu cheltuiala prea cuviosului arhimandrit chir Meletie şi egumenul acestei mănăstiri, şi a ieromonahilor Gheorghe, Visarion şi a tuturor, cu metalul şi banii elisavetei din Ocna, spre pomenirea lor. 1810, nov. 10”. Cel din turnul-clopotnita este mult mai mic şi de dată recentă.

În exterior, lângă peretele sud-estic al bisericii, se găseşte mormântul marelui om politic şi scriitor, Costache Negri – 1812-1876. Doamna Elena Cuza şi Baligot de Beyne au adăugat mormântului o modestă stela funerară cu inscripţia: “Văduva lui Voda Cuza cu iubiţii săi fii la C. Negri. Durere eternă spre pomenire, 11 octombrie 1877”. Pe spate, în franceză, omagiul lui Baligot de Beyne: “A C. Negri.”

Biserica Răducanu poseda şi un bogat fond de carte veche. O parte din acest fond a fost preluat încă de pe la sfârşitul veacului al XIX-lea de Biblioteca Academiei.
Astăzi, Biserica Răducanu mai păstrează din impresionantul fond de carte veche de odinioară un număr de 53 cărţi vechi, din care 38 cărţi româneşti şi 15 greceşti.
Se mai păstrează şi încântă vechii mănăstiri, cu un zid de 5.20 de metri înălţime, pe trei laturi – est, nord, vest – prevăzut cu metereze, un turn gang boltit, prevăzut cu porţi masive de stejar, în partea estică a incintei, un al doilea turn mai mic şi câteva construcţii anexe recente în partea nord-vestica.

Pentru a ajunge la acest obiectiv turistic vom pleca din Bacău spre Oneşti, mergem pe DN 11 vreo 50 km, apoi faceţi la dreapta în Oneşti spre Comăneşti pe DN 12A, mai mergeţi încă 13 km, până în oraşul Târgu Ocna după care faceţi stânga spre cartierul Tisesti iar pe dreapta înainte să treceţi podul peste răul Trotuş se afla Mănăstirea Răducanu.

Sursa: Turist prin Judetul Bacau/facebook