Cine nu-i călău, rămâne victimă! Unde-i cel mai cald pe piaţa muncii?

Mă gândesc aşa cum o faceţi toţi, dacă aş putea trăi mai bine de mâine. Încerc să analizez opţiunile şi mă gândesc după îndelungi socoteli că dacă aş fi angajat la stat, aş duce-o cel mai bine. Când spun angajat la stat, spun despre ăia care îşi tocesc coatele prin birourile infinite ale sutelor de departamente ineficiente nu ăia care trag din greu pe teren.

Privesc la emisiunea “România te iubesc” şi observ cum un fost gardian public ce păzea uşa Consiliului Judeţean a ajuns însăşi Prefectul judeţului. Ete na, pe merit bineînţeles. Cum poţi trăi bine în România? Trăgând linii într-un caiet studenţesc într-o primărie în care mai lucrează 185 de angajaţi şi în oraşul care are doar 10.000 de locuitori în acte. Când duduia care se ocupă cu fondurile europene face asta de 7 ani şi se chinuie să scoată la liman 3 proiecte în total, se numeşte loc de muncă bine plătit din banii populimii şi fără să ai vreo obligaţie.

Când angajatul ce răspunde practic de administrarea publică a oraşului habar nu are câte străzi are oraşul, câte locuinţe racordate la apă şi canal sau câte lucrări sunt acum în oraş, se numeşte noroc, unul care ţine de un loc de muncă bine plătit din banii publici. Se întâmplă în Videle şi nu doar acolo.

De ce n-aş fi bun pe un post într-o astfel de primărie? Liniuţe în caiete studenţeşti ştiu să trag, degeaba pot să stau, despre proiecte europene habar n-am deci sunt la “înălţimea” ăstora. Habarnişti care zac în primăriile astea mici şi care-s montaţi pe frecvenţă politică, cam asta găsim în cele mai multe primării, lucru de invidiat pentru noi ăştia care tragem tare să atingem targetul prin firmele private şi care trebuie să le asigurăm salariile şi bonificaţiile “oferite” de guvernele corupte.

Nu putem fi şi noi unul dintre directorii instituţiilor ce doar încasează bani şi pensii speciale fără să fie “obligaţi” să şi facă ceva? PNDL-ul a implementat în mare parte doar panouri cu proiectele măreţe ce urmează a fi implementate şi atât. Panourile au rămas, proiectele sunt pe drum de ani buni. Nu putem şi noi conduce o astfel de instituţie ce nu face nimic? Sigur că da. Doar că nu avem relaţii atât de împământenite încât să ajungem acolo. Acolo ajung doar ce-i care ascultă ordinul de partid şi atât. Şi noi n-am putea să nu mişcăm un deget?

Vizionaţi în reluare emisiunea “România te iubesc” şi convingeţi-vă de lucrul ăsta. Cine nu-i călău, rămâne victimă. Asta-i România în care trăim până nu schimbăm din temelii toată politica românească din ultimii 30 de ani.