Născut în Bacău. Astăzi despre Ernest Maftei.

S-a născut la 6 martie 1920 în comuna Prăjești, lângă Bacău. La școala normală (școala de învățători) din Bacău a debutat cu versuri în revista Liliacul, editată împreună cu patru colegi.

Ernest Maftei a urmat cursurile Școlii Normale din Bacău după care, în perioada 1941 – 1945, a studiat vioara la Academia de Artă Dramatică din Iași. A debutat ca actor în rolul unui bancher, în perioada studenției, în piesa „Zece milionari” la Teatrul „Muncă și lumină”, teatru ce era o filială a teatrului lui Victor Ion Popa. Debutul cinematografic l-a făcut în filmul „Răsună valea”.

Deși a fost un prețuitor constant al farmecului feminin, actorul nu a fost căsătorit decât o singură dată. A avut un fiu, Gheorghe (Gheorghiță) Maftei care este un artist plastic cunoscut.

Ernest Matei își începe cariera politică în Mișcarea Legionară unde a ocupat un rol important în județul Bacău. La 17 ani aderă la mișcarea legionară „Frăția de Cruce”. Este închis în lagărul de la Vaslui în 1938, cinci luni, pe timpul lui Armand Călinescu. E deținut politic în închisorile Galați, Jilava și Văcărești.

În dosarele de la Securitate era numit chiar al treilea cel mai periculos om pentru comunismul român. După decapitarea Mișcării Legionare de către regimul Carlist rămâne printre puținii supraviețuitori din zonă, astfel că în momentul în care este alungat Carol al II-lea și instaurată Legiunea Arhanghelului Mihail la putere este desemnat responsabil pe 4 județe, în principal din cauza lipsei de cadre superioare, el având doar 21 de ani la data respectivă. În momentul în care primește ordine de la București să ridice 136 de evrei suspectați de activități comuniste și subversive, el preia pe toți cei din listă și îi ascunde la Prăjești unde îi angajează la cariera de piatră care aparținea tatălui său. În urma acestei acțiuni tatăl său este arestat mai târziu și încarcerat.

Despre asasinarea lui Nicolae Iorga el spune că în acele momente se afla cu Horia Sima în aceeași mașină și că au ajuns prea târziu la Vălenii de Munte, și că erau informați că viața acestuia era în pericol.

A fost judecat de către comuniști de patru ori pentru apartenență la Mișcarea Legionară, însă a fost achitat tot timpul din cauza intervențiilor evreilor salvați de el și care au depus mărturii pentru a-l ajuta. Pentru a scăpa de opresiunile comuniste preia numele de Irimia Valahul.

A participat activ la evenimentele din 21 decembrie 1989 apărând în fața demonstranților cu un steag fără stemă (nedecupat) și a rămas în stradă până la finalizarea evenimentelor. A participat la protestele din iunie și a fost bătut și lăsat inconștient pe malul Dâmboviței fiind salvat ulterior de un trecător.

A devenit unul dintre monștrii sacri ai filmului românesc și unul dintre cei mai populari actori români.

Alături de Colea Răutu și alți actori, a înființat Uniunea Cineaștilor din România.

A colaborat la realizarea emisiunii „Ferma”, specializată pe teme din viața rurală și agricultură, transmisă pe canalul TVR 2.

În 1995, a devenit membru al partidului „Pentru patrie”, alăturându-se camarazilor săi împreună cu care luptase și suferise în închisori.

În 1958 scrie piesa de teatru Răzeșii lui Bogdan, an în care a avut loc și premiera. În 1994 publică volumul de poezii Autografe.

Filmografie:

Pofta de viata, limbajul savuros si alura de Badie te faceau sa-l privesti pe Ernest Maftei ca pe un personaj fugit parca din povestile lui Ion Creanga. Cine-o sa ne mai povesteasca cu atat umor despre dambilusca si hudulet? “La mine, in comuna Prajesti, dambilusca este ceea ce are femeia. Iar ceea ce are barbatul se numeste hudulet… Sunt haios si suta la suta natural. Dupa ce ma cunosc cu o femeie, parca ne stim de-o viata. Niciodata n-am fost rusinos in amor”, povestea Ernest Maftei prin 2004.

Intotdeauna vorbea fara perdea despre femei, a iubit si a stiut sa se faca iubit de reprezentantele sexului frumos. Doar era razes din comuna Prajesti, unde se varsa Bistrita in Siret! “Bunicul meu, Floarea din Fagaras, a adus 300 de oi, ca sa pasca pe lunca Siretului. A cunoscut-o pe bunica si n-a mai plecat. Si a facut-o pe mama. Bunicul era cantaret la biserica si se auzea in trei sate. Pana la 4 ani, n-am scos o vorba. A murit bunicul cu stiinta ca are un nepot mut. Intr-o buna seara, mamaliga era mare pe masa si cu tochitura langa. Deodata, am zis «mamaliga este nesarata».”

Asa era Ernest Maftei. Avea harul unui narator. De altfel, a scris piese de teatru si poezii. “Mi-a fost ca un frate. Amandoi am venit in Capitala din provincie si de atunci am fost de nedespartit. Nu l-am vazut niciodata suparat sau trist, era un gospodar desavarsit, dar mai presus de toate – un actor adevarat si un poet bun”, ne-a declarat printre lacrimi Colea Rautu. “In lutul greu din care am plecat/ Am framantat simtire./ Din ura am cladit iubire./ Intre seninul din Inalt/ Si jalnicul de jos/ Faptura mi-a fost punte./ Cararile spre cele vrute/ Mereu mi s-au intors/ In lutul greu din care am plecat./ N-am fost invins, dar nici n-am castigat./ Mi-e barba alba, incalcita, roasa./ Parinte, o sa vin curand acasa.” Aceste versuri ii apartin lui Ernest Maftei, “Fiul risipitor”, asa cum ne-a lasat scris in volumul “Autografe”, aparut in 1995.

Peste 200 de roluri in film, peste 50 de roluri principale, a fost judecat si achitat de patru ori pentru apartenenta la miscarea legionara. A jucat la Teatrul Poporului sub numele de Erma Valahul si i s-a conferit Meritul Cultural clasa I, la care a renuntat pentru a nu se deconspira.

“A murit ca un pui in somn.” Badia Ernest Maftei s-a stins din viata pe 19 octombrie 2006, la ora 5:10, la Spitalul Clinic de Urgenta Militar Central “Carol Davila”, vegheat de fiul sau, Gheorghe. La 86 de ani, suferea de cancer pulmonar si de diabet.

Please follow and like us: