Nemulţumiri în rândul angajaţilor Centrului de Primiri în Regim de Urgenţă. A se lua cu lămâie şi gheaţă!

De foarte multe ori, DGASPC-ul băcăuan a fost în mijlocul scandalurilor şi al articolelor de primă pagină a presei locale. Că s-a numit Daniela, artizana “reuşitelor” sau instituţia în sine pentru că-i prea “roşie”, au nimerit mereu unde nu trebuie. Nu s-a gândit nimeni însă la angajaţii acestei instituţii şi mai cu seamă la condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea, focusându-se pe DGASPC-ul politic şi nu cel preocupat de soarta minorilor ajunşi acolo.

Cu doar 9 angajaţi în acest centru, angajaţi ce lucrează în regim non-stop, ture de noapte şi de zi, având însă un necesar de 13 angajaţi aşa cum a fost cândva aici, problemele au început să apară şi asta datorită faptului că orele prestate lunar sunt din ce în ce mai multe în ultima perioadă, din cauză că, deşi e nevoie de personal, nu se fac angajări. Se pensionează forţat însă, fără a ţine seama de dorinţa angajatului în a continua munca acolo pentru că probabil nu mai sunt bani. A fost şi cazul a doi angajaţi care au lucrat de la începuturile Centrului şi care erau pe post de educatori. Au deranjat sau n-au mai fost pe plac conducerii şi au fost forţaţi să ceară pensionarea, în locul lor însă n-a venit nimeni. Asta se întâmpla acum 8 luni de zile timp în care ceilalţi angajaţi au ajuns să facă atât de multe ore suplimentare încât în doar 3 luni, unii au de “recuperat” 15 zile!

V-aţi întrebat vreodată ce responsabilităţi au aceşti educatori de la Centrul de primiri în regim de urgenţă? Să începem cu luarea în primire a minorilor sosiţi în Centru şi să continuăm cu educarea lor, teme făcute la timp şi cu atâta pasiune încât în doar 30 de zile trebuie să-i aducă pe făgaşul normal. Vorbim despre copii cu probleme proveniţi din familii destrămate, copii ce au probleme de comportament şi care ajung la “recuperare” în Centrul despre care vorbim. Continuăm cu spălatul rufelor de către angajaţii pe post de educatori/supraveghetori, lucru care se face cu precădere în timpul turei de noapte pentru că nu v-aţi gândit să aibă instituţia parte de vreo femeie de servici. Dau cu mătura, fac curăţenie în camerele minorilor, pregătesc cele 3 mese zilnice deşi eu mă întrebam dacă nu cumva o bucătăreasă ar trebui să facă asta. În caz că e nevoie, educatorii fac practică cu bidineaua în mână participând la văruitul instituţiei, fac reparaţiile pe la uşile deschise cu piciorul de minorii care-şi permit orice stând acolo ca la SPA. Pune-te masă, ridică-te masă, plus, atenţie, momentul îndrăgit de aproape toţi minorii, fumatul după masă. Dacă îi ia durerea de cap când sunt puşi la tabla înmulţirii, minorii sunt scoşi la pauză de ţigară. Cei plecaţi din sistem îmi povesteau că sunt minim două astfel de pauze zilnice deşi uneori se întâmplă mai des. S-a aprobat tacit de conducerea instituţiei pentru liniştea psihică a minorilor. Mare grijă!

Dacă un minor se îmbolnăveşte, educatorul de serviciu trebuie să meargă cu el la Urgenţe acolo unde, spun “dezertorii”, ai parte de indiferenţă şi de blamarea cadrelor medicale prezente pentru că nu-s aşa încântaţi să aibă pacienţi de la Centrul de primiri în regim de urgenţă. După ce li se dă o reţetă, educatorii de la Centru merg la farmacie, le cumpără medicamentele prescrise, ascultă atent modul de administrare şi trebuie să scrie o foaie de urmărire internă în ceea ce priveşte administrarea tratamentului. În momentul ăsta, educatorul trebuie să aibă cunoştinţe solide de medicină internă, lucru care nu se întâmplă la toţi educatorii, asta însemnând un risc cu iz penal în caz că se va întâmpla ceva rău.

Deci, femeie de servici, faci mâncarea din meniu, pune masă-scoală masă, teme cu minorii, mângâierile necesare în caz că vreunul te înjură şi nu vrei să dai naştere unui conflict, dă-i cu mătura, reparaţii instalaţii sanitare, ba o clanţă, ba o uşă, şterge geamuri, schimbă lenjeria, spală-le chiloţii la puştanii de 17 ani ca să nu te-njure mai rău. Uşile se deschid cu picioarele şi nu le poţi aplica vreo corecţie pentru că intri în belele. Efectul de turmă funcţionează acolo în aşa fel încât toţi ăia mai mici fac ce văd la ăia mari. Eşti de toate pentru un salariu de cică vreo 1.970 lei. Noroc de bonurile de masă plus vreo 350 lei “spor de ture”. Că spor de noapte, ore suplimentare şi concediu de odihnă sunt termenele scoase din dicţionarul conducerii. Concediile de odihnă se obţin greu şi trebuie programate cu 12 luni înainte pentru ca apoi să ţi se explice că nu-l poţi lua pe tot, motivele fiind lipsa de personal. Probabil că doamna Oprişan de la Sindicatul Familia ar avea ceva de obiectat dacă tot e cea în măsură să regleze problema asta. Doamna Oprişan se ocupă de negocierea contractului colectiv de muncă în aceste zile dar asta o face direct cu cei din conducerea instituţiei şi n-a fost încă curioasă despre nevoile şi dorinţele angajaţilor care plătesc cotizaţia lunară.

Deşi au aceeaşi pălărie, cei de la Centrul “Morcoveaţă” au parte de mai mult respect pentru că Doamna Colac are niscaiva relaţii prin Consiliul Judeţean, aşa tangenţial fără să aibă legătură cu bunul mers din acel Centru. Se pare că acolo au spor de noapte, bucătăreasa şi femeie de servici şi educatorii se ocupă strict de educaţia minorilor aşa cum scrie în fişa postului. Doamna Colac e la curent cu problemele de la Centrul de primiri în regim de Urgenţă dar acuză angajaţii de acolo că nu-şi fac treaba şi că nu găsesc soluţii. Soluţiile sunt la îndemâna conducerii instituţiei şi nu în buzunarele angajaţilor nemulţumiţi, dar e mai uşor să acuzi decât să găseşti tu soluţii ca şef.

Aşa suntem noi românii, nu avem curaj să povestim despre nereguli până nu plecăm din sistem dar şi când o facem, tăvălim toate giumbuşlucurile existente acolo. Mi s-a povestit că anul trecut a existat o perioadă în care mâncarea adusă în Centru era atât de slab calitativă încât cu greu o puteai mânca. Firmele de “casă” ce au câştigat licitaţia livra cea mai proastă mâncare la preţul cel mai mare existent, plus că nişte fructe erau aduse din Ardeal! Că noi nu mai avem aşa ceva prin Moldova. Doar Iteştiul e la doi paşi. Dar a câştigat licitaţia cine trebuia şi cu asta basta.

Se lucrează în ture de 12/24 non stop, asta însemnând şi weekenduri şi sărbători legale, de Paşti, de Crăciun. Aşa se ajunge la câteva zeci de ore suplimentare pe lună ce te obosesc în aşa hal încât rezultatele de la ultima evaluare a angajaţilor au fost cele mai proaste din istoria instituţiei. Pentru că ajungi să nu mai poţi efectiv cu un astfel de program care nu-ţi lasă nici timpul necesar rezolvării problemelor de acasă.

Şefa Centrului dă din umeri pentru că nu are puterea de decizie şi doamna Ţîţaru nu vizitează populimea care şterge la fund minorii, având ca responsabilităţi mai mult decât poate duce un om, dumneaei se ocupă cu predilecţie de angajaţi în campaniile electorale când îi verifică dacă sunt membri în vreo comisie pe la vreo circumscripţie electorală.

Doamna Ţîţaru nu are cum să-i vadă pe educatori scoţându-i pe minori la ţigară în curtea Centrului şi nici cum aceeaşi minori sunt vehemenţi cu angajaţii când nu li se face pe plac. Şi imaginaţi-vă asta când un hăndrălău de 17 ani, minor în Centru, copil cu probleme de comportament, urlă la o angajată de 1,60 m. Mă întreb dacă la angajare se cere cumva şi vreo centură neagră la judo, că trebuie să facă faţă pe timp de noapte unor minori ce nu ştiu de bun simţ şi respect. Şi dacă nu-i spălat cum trebuie tricoul îşi ia şi una în meclă angajată “iresponsabilă”. Că băiatul are întâlnire mâine la Club în cele 2 ore libere pe bază de bilet de voie.

După scandalul tăierii sporurilor de anul trecut, când Daniela Ţîţaru o scălda din dreapta în stânga, problemele iau naştere din nou în această instituţie.
Cei ce au părăsit sistemul spun că cei rămaşi sunt foarte nemulţumiţi de toate astea şi e posibil să izbucnească un foc de artificii înainte ca duduia Ţîţaru să realizeze asta. Nu-i aşa că v-aţi gândit la tot ce-i mai bun pentru angajaţii acestui Centru? Şi eu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *