Pareri

Javriliu, la un pas de moarte prin Vama Veche. Senzaţional!

Dacă luminile proptite pe Palatul Administrativ nu v-a convins că şleahta pesedistă face minuni în campania electorală, poate că întâmplarea pusă pe tapet de Javriliu, ăsta care îl înjura pe „tăticul” din Primărie pe la petrecerile private, va convinge.

Se afla ăsta cică în concediu la Vama Veche şi stând aşa liniştit pe nisipul fierbinte, gândindu-se la cum se poate orienta în viitorul apropiat, unul care nu-i mai dă siguranţă având-o pe Veo candidat la Prezidenţiale, gândindu-se la ce „dumnezei” să-i mai articuleze lui Piţi, îl năpădi „foamea” de a scrie. A fost o reuşită în comparaţie cu imnul scris pentru CSM Bacău.

O fătucă de 20 de ani plutea în larg şi era la un pas de înec când marele antrenor ajuns în funcţii pe bază de pupincureală o observă. S-a gândit că nu mai poate prinde votul la Prezidenţiale şi mai cu seamă cel de la Locale dar n-a ezitat. S-a aruncat în marea sărată, parcă prea sărată şi pentru el şi a salvat-o cu mari eforturi pe fată, timp în care băieţii de la SMURD stăteau pasivi pe margine.

A golit buzunarele de bani să nu-i piardă prin apă şi a început povestea marii salvări. Banii aruncaţi în nisip au ajuns la bibirică şi s-a putut realiza un grandios articol în care era descrisă vitejia antrenorului. La cât de lung e articolul ne putem gândi cam ce bani a aruncat ăla pe plajă. Probabil c-a rămas şi de pus ceva carburant la noua maşină a lui Bibire.

Bine ar fi să mai rămână Javriliu la Vamă poate mai salvează ceva vieţi. Bine ar fi să rămână de tot că poate au şi ăia nevoie în administraţie de un specimen de genul.

„Astăzi m-am luptat cu moartea! Astăzi am câștigat eu.
SMURD-ul a fost doar spectator. Doar a privit și a așteptat finalul ” meciului”.

Am salvat viața unei fete care plutea in derivă in valurile mari ale mării. In Vama Veche.

Mă plimbam pe malul mării, după masa de prânz, obosit după petrecerea de aseară.
Trei băieți de la Smurd, tineri, musculoși, cu o mașinuță pt nisip, fluierau disperați o fată care se tot depărta, purtată de valuri.
Speriat i-am intrebat de ce nu sar după ea!?
De ce nu se duc să o salveze ?
Alături de mine au mai venit câțiva bărbați și ii rugau, practic, pe cei de la Smurd să sară in valuri după fată.
Reacția lor, a celor de la Smurd, a fost halucinantă, dezgustătoare și inumană:
– Noi nu avem in fișa postului să sărim după oameni in apă. Nu suntem salvamari!
N-am putut să mă abțin și am țipat la ei:
-Bă! Sunteți bărbați in primul rând. Și lucrați pe malul mării.
-Să vă fie rușine!

Am aruncat in nisip, telefonul, ochelarii, mi-am golit repede buzunarele și am sărit după fată.
Mi s-a părut că am făcut o veșnicie până la ea.
In cap imi treceau numai gânduri negre și simțeam cum incep să obosesc. Inotam pe sub valuri și scoteam capul din când in când să văd unde este fata.
Simțeam sarea apei și abia mai puteam să țin ochii deschiși.
In cap imi treceau numai gânduri negre:
– Dacă o să mor și eu și o să-mi las copilul fără tată? O să mă ierte?
-Dacă n-o să pot salva fata și am să mă simt vinovat apoi?
Dacă mor impreună cu ea și nu mai apuc să-mi cer iertare unor persoane pe care le-am dezamăgit ?

Am ajuns la fată. Avea vreo 20 de ani.
Era vânătă la față, sleită de puteri și abia mai respira.
Atât am putut să citesc in ochii și in privirea ei disperată: ” Salvează-mă, te rog! „

I-am spus : -Stai calmă, totul va fi bine!
Am intors-o cu spatele și am tras-o spre mal.
Valurile mari ne izbeau pe amândoi. La un moment dat am scăpat-o. Am pierdut-o prin valuri.
Am luat o gură mare de apă sărată și simțeam că imi pierd puterile.
Deși sunt antrenor de inot și obișnuit cu mediul acvatic…marea e altceva.

Cu ultimele puteri am prins-o iar, strâns. Incercam să o țin pe ea la suprafață și eu să inot pe sub val.
Intr-un final am putut să ating solul cu picioarele. Eram salvați…amândoi.

Am tras-o prin apă până la nivelul pieptului și atunci mi-au venit in ajutor incă doi bărbați.

Cei de la SMURD așteptau pe țărm. Au preluat-o pt primul ajutor.

Sleit de puteri, terminat fizic și sub efectul emoțiilor abia mi-am stăpânit lacrimile.

M-au atins felicitările oamenilor de pe plajă. Ale bărbaților care treceau pe lângă mine și-mi strângeau mâna. A unuia care a venit la mine și mi-a arătat că are pielea găinii. Reacția unei femei care mi-a multumit de parcă ii salvasem fata.

Dar, am rămas dezgustat de reacția celor de la SMURD, de lipsa salvamarilor. De inconștiența celor care se aventurează in valurile mari.

Am realizat că astăzi puteam să mor și eu, dar am un sentiment enorm de satisfacție, pe care-l impărtășesc…că astăzi m-am luptat cu moartea. Am salvat viața unei fete.
Astăzi am câștigat eu!”