Gandul lui Balan

Protocoalele dezumanizārii.

Existā uneori în viațā gesturi mici care pot scoate în evidențā eticheta de om puternic cu suflet mare. Este adevārat cā în fuga noastrā pentru acapararea de ranguri, funcții și proporții am ales sā ne guvernām dupā legi și regulamente. În decursul evoluției noastre ne-am gândit în toate modurile la felul în care legea trebuie aplicatā pentru întronarea ordinii sociale și apārarea proprietāții și astfel am perfecționat-o inventând protocoalele care nu fac altceva decât sā gradualizeze modul în care trebuie intervenit, când, cum și în ce condițiuni se aplicā paragraful de lege.

Adicā un fel de șablon rigid ce exclude din start obiectivismul, empatia fața de cel aflat în necaz dar mai ales umanismul și gândirea limpede, curatā, menitā sā împiedice o dramā.
Am asistat de Ziua Marinei la o scenā pe care personal nu mi-o explic. În timpul alocuțiunii președintelui Iohannis, un soldat american ( femeie), adicā un oaspete a leșinat. În ciuda agitației produse, președintele a continuat impasibil discursul, dupā care a plecat fārā a schița vreun gest de empatie sau de interes fațā de cea care cu câteva clipe mai înainte îi prezentase onorul ca reprezentat a celei mai importante armate aliate. Surprinzātor pentru mine, susținātorii președintelui au considerat gestul ca fiind unul normal, cā doar șeful statului nu acordā primul ajutor în condițiile în care acolo erau deja câtiva brancardieri vânjoși.

Mai mult decât atât o bunā amicā de a mea a ținut sā pecizeze cā președintele a procedat corect, conform protocolului din armatā, dându-mi exemplu pāțania fiicei dumneaei, elevā la CNM Ștefan cel Mare.
Ca sā nu o întreb pe distinsa amicā ce opinie ar mai fi avut dacā în locul președintelui ar fi fost doamna premier, îi voi spune cā PROTOCOALELE astea rigide, seci și și fārā strop de umanitate, în România au fost respectate cu strictețe și în Apuseni, la Colectiv, la Caracal, la Vrancea și chiar și la București, atunci când niște milițieni au amendat o bātrânā de 82 de ani pentru faptul cā nu mergea sprinten pe trecerea pentru pietoni, cāci legea spune cā traversarea se face în pas vioi.

Cam asta este treaba cu nenorocitele astea de protocoale rigide. Împart lumea în douā.
O minoritate puternicā care se acunde dupā ele pentru a-și motiva lipsa de suflet, reacție și empatie și o majoritate slabā a cārui destin poate fi uneori frânt de roboții protocoalelor. Pentru unii dintre noi este mai greu sā fi om și mult mai ușor sā te ascunzi în spatele unui protocol care nu înțeleg de ce nu poate fi modificat dacā trebuie modificat, deși cred cā buna creștere nu poate fi stipulatā în nicio lege, regulament sau protocol.