Obiectiv, Bacăul! Biserica din lemn de la Fichitești.

Pe valea Pereschivului, la o distanţă de 10 km est de Podu Turcului, reşedinţa comunei cu acelaşi nume, se află o mica aşezare Fichitesti. Situat la extremitatea sud-estică a judeţului Bacău, satul Fichitesti a aparţinut in trecut de mai multe comune, printre care amintim Coroeşti, Căbeşti, iar in prezent este un sat component al comunei Podu Turcului. Prima atestare documentară a satului este de pe timpul lui Petru Rareş voievod, care la 22 aprilie 1546 întărea Muşatei şi vărului ei Dragotă mai multe sate printre care şi ,,jumătate de satul Fichiteşti” . Acelaşi document menţionează că bunicii lor, Ulea şi fratele lui, Iuga, au avut privilegii pentru acest sat de fapt lliaş şi Ştefan voievozi intre anii (1436-1442), ceea ce duce istoria acestei localităţi cu o sută de ani inaintea atestării ei documentare. La 9 mai 1654, mai mulţi boieri mărturisesc că Dabija mare spătar a răscumpărat , satul “Fecheteşti de la Pereschiu”, cu 400 de lei, cu cat l-a vîndut acestuia Anghelina, jupaneasa lui Chicoş fost spătar, care apoi s-a căsătorit cu Dabija spătarul . Un asa zis act de vinzare din 11 martie 1667 menţionează că Tănase, feciorul lui Grigore din Fechiteşti, vinde lui State culcerul partea sa din ocină, din satul Glăvăneşti, o jumătate de bătrani, din camp, vad de moară, săpături şi pomeţi, cu 20 de lei . Dintr-un document din 25 iunie 1679 rezultă că Ion, feciorul lui Lazăr din Fichiteşti şi Vasile, feciorul Antimiei, vand lui Enache clucerul a şasea parte din mosie lui Ion Buză din satul Gălăţăşti, pe apa Ezărului, ţinutul Tutova, cu 12 lei . La aceeaşi dată sunt pomeniţi mai mulţi martori din Fichiteşti despre vanzarea unei ocine din ţinutul Tutovei.

La data de 8 august 1682, Duca Vodă, motivat de plangerea făcută de Ion, feciorul Nastasiei din Fichiteşti, asupra lui Vasile, feciorul diaconului de acolo, porunceşte lui Iurga, parcalabul de Tutova, că, dacă va da dreptul, să sechestreze cele 240 vedre de vin de la Vasile ; iar în caz cand acesta din urmă nu va voi, să se înfăţişeze impreună la divan . Mai mulţi martori din Fichiteşti, Galbeni, Dănceni şi Şarba au fost menţionaţi la 30 martie 1685, la vanzarea unei case cu moşie în satul Dănceni, ţinutul Tecuci, pe apa Zeletinului.

Tot la începutul secolului al-XVIII-lea, tinutul Fichistenilor aparţineau paharnicului Ianacachi Milu. Cei 32 de, birnici plăteau birul anual de 680 lei şi se ocupau cu cărăuşia, cu cresterea vitelor . ln harta rusă din anul 1831, satul Fichiteşti apărea cu un număr total de 60 gospodării.

Un petic de pământ la limita dintre judeţele Bacău, Vaslui şi Vrancea, uitat de autorităţi şi aproape inexistent pe hartă – aşa arată Fichiteştii, unul dintre cele mai mici sate băcăuane, destinaţie prin care trece şi drumul bisericilor de lemn ale Moldovei.
Potrivit cercetătorului Dorinel Ichim, locaşul a fost ridicat în anul 1763, de săteni, pe cheltuiala boierului Ioan Cuza şi a soţiei sale, Victoria, pe locul altuia, mult mai vechi. Alte documente istorice reţin anul 1813 ca fiind cel în care a fost înălţată biserica. În istoricul locaşului stă consemnat că „nu se ştie când s-a construit această biserică, însă cert este că la anul 1839 ea exista, având hramul Sfântului Gheorghe“.
Bisericuţa de la Fichiteşti este construită din bârne de stejar, aşezate pe „tălpoaie“ şi încheiate la colţuri „în cleşte“. Lemnul, spune legenda, ar proveni din codrul Dumbrava, al boierului Cuza. Pridvoraşul, iniţial de scândură, a fost înlocuit la 1945 cu unul „din paianturi“.

La exterior locaşul a fost tăbănuit cu scândură, însă anii 1960-1970, în urma unor reparaţii generale, aceasta a fost dată jos, iar exteriorul a fost tencuit, văruit şi întărit cu contraforţi, la fel cum se prezintă şi azi. Ultimele reparaţii au fost făcute în anul 1994 .
Din patrimoniul bisericii mai fac azi parte doar o serie de icoane şi câteva cărţi de cult de secol al-XIX-lea. Catapeteasma, pictată pe lemn în partea de jos, şi pe pânză de in în partea de sus, a suferit mai multe intervenţii în timp .
Pridvorul este mic şi scund, cu tavanul din scîndură lămbuită, adăposteşte o veche cristelniţă de fier. Deasupra intrării în pronaos se află o însemnare care se referă la reparaţiile făcute de către enoriaşi sub îndrumarea preotului Gheorghe Mocanu, în anul 1974, cand s-a şi sfinţit.
Intrarea în naos se face printr-o deschidere largă, de formă semicirculară, decupată într-un perete tăbănuit cu scîndură. Bolta semicilindrică a naosului este construită din scanduri lămbuite. Lumina pătrunde aici prin ferestrele mari ale absidelor laterale. Altarul de formă dreptunghiulara are o fereastră spre est şi dupa uşă spre sud. In afară de masa altarului din cărămidă, în altar se mai află “fantaniţa” de forma unui ştiubei din trunchi de copac .
Catapeteasma este pictată pe panză, avînd culorile predominante de grena şi maron, cu marginile deteriorate de vreme. Uşile împărăteşti nu sînt traforate ca la celelalte biserici, avind forma unor icoane de dimensiuni mari, cu scena arh. Gavril şi Bunavestirea.
In faţa pridvorului se mai află o prea frumoasă piatră de mormant din marmură, cu stema ţării Moldovei din epoca modernă, cu un chenar de lalele. Folosind alfabetul de tranziţie, meşterul a dăltuit în marmură o lungă inscripţie. La începutul celui de al doilea război mondial preotul Babaca a îngropat-o intr-un mormant, unde a stat ‘timp de 7 ani, fiind apoi scoasă şi rezemată de un salcam, unde se află şi astăzi. După semnele de pe verso acesteia se poate deduce că piatra a fost tăiată dintr-o alta mai mare, care avusese iniţial o altă destinaţie. Pentru originalitatea conţinutului şi frumuseţea limbii folosite redăm în continuare transcrierea integrală a textului, dăltuit in marmură cu mult meşţeşug : “Supt această piatră odihneşte roaba lui Dumnezeu, fiica D. Ioa-n. Cuza .şi a D. Victoria : Cuza, născută la Rosăt. S-au născut în anul 1839 septembrie in 23 într-o sîmbătă pe la 10 ciasuri din zi moldoveneşti dar nemaiavînd Dumnezeu de- a o lasa in viaţă mangîierii părinţilor săi, îmbolnăvindu-se si pătimind atîtea ,dureri nevinovata pruncă şi-a săvîrşit duhul in anul 1840 decembrie în 30 şi si in a doua zi de Sfîntul Vasile .
Şi au înmormîntat-o la biserica Sfîntului mucenic Gheorghe. Pentru aceasta s-au scris pe această piatră spre aducere aminte despre acesta pruncă ce înlăuntru odihneşte.

O altă piatră de mormant a fost găsită în cimitirul satului vecin, Căbeşti, pe ea meşterul pietrar din Sculeni (Vaslui) a dăltuit chipurile de legendă mioritică reprezentand soarele şi luna antropomorfizate. Chiar dacă nu mai păstrează aspectul original al exteriorului, biserica de lemn “Sf. Gheorghe” din Fichiteşti din Podu Turcului reprezintă un obiectiv arhitectural de referinţă pentru acest tip de construcţii din zona Colinelor Tutovei.

Astăzi, aşezarea este îmbătrânită şi, din cauza drumului anevoios, rămâne tot mai izolată. Din punct de vedere administrativ, Fichiteştii fac parte din comuna Podu Turcului, judeţul Bacău, şi se află la aproape 100 de kilometri distanţă de oraşul reşedinţă de judeţ.