Printre sticlele de pernandez şi saltelele putrezite am găsit indiferenţa noastră.

Aud de organizaţii care apără animalele, ONG-uri care luptă şi susţin bolnavii de cancer, asociaţii ce susţin şi promovează homosexualitatea, organizaţii ce apără mamele singure, etc. Aud de astfel de asociaţii şi organizaţii ce luptă din răsputeri pentru cam toate problemele sesizate pe pământul ăsta dar n-am auzit de vreo astfel de asociaţie ce se ocupă de oamenii străzii. Cumva de identificat aceşti “pierduţi” şi de ajutat în a-şi reveni în societatea şi aşa destul de bolnavă.

În afară de Poliţia Locală care trebuie să-i fugărească şi eventual să-i amendeze pentru că dorm pe unde apucă, prin parc, pe sub scări de bloc, prin grădinile blocurilor, etc., nimic altceva. Cumva consider că noi, societatea, dăm în ei cât putem fără să ne gândim la motivul pentru care ei au ajuns în stradă. Toate necazurile au la bază un motiv şi chiar nu-s în stare eu să-l analizez şi să-l judec dar sunt în ţara asta specialişti în psihologie.

Trec zilnic pe lângă un astfel de om al străzii şi văd cum oamenii îl privesc parcă prea indiferenţi. Am trecut într-o zi prin zona stadionului şi în locul unui club ce nu-şi mai desfăşoară activitatea acolo, sub tribunele municipalului, am observat rămăşiţele unei “locuinţe” temporare sau chiar permanentă a unuia sau mai mulţi astfel de oameni. Le spunem noi, “ai străzii”. Resturi de mâncare, saltele putrede, sticle de băutură, borcane de zacuscă goale şi nu în ultimul rând câteva pungi şi tuburi de pernandez. Probabil că slăbiciunea lor se afundă în această substanţă chimică ce face doar rău. Probabil că se învaţă unul pe altul să îşi aline durerile în acest mod, probabil că sunt vinovaţi de starea în care au ajuns dar ne complacem să-i arătăm mereu cu degetul şi să nu ne punem întrebări despre povestea lor.

Repet, mi-aş dori un ONG din ăsta care să se preocupe cumva de povestea lor, de traiul lor şi de nevoile lor. Nu în ultimul rând, ba dimpotrivă, de reintegrarea lor pe cât posibil în societate. Avem organizaţii care se ocupă de penele de curcan sau de puful păpădiilor însă nu văd vreuna activă în direcţia asta. Între timp aceştia dispar în nepăsarea noastră a tuturor, mulţi oameni ai străzii văzuţi de mine astă iarnă în acelaşi loc, de nevăzut zilele astea.

Punem Poliţia Locală să-i fugărească şi să-i amendeze şi atât? Atât putem? Suntem un oraş de peste 150.000 de oameni care nu se pot preocupa de câţiva zeci de oameni ai străzii? Aşa-i că nu ne pasă? Ne pasă doar de povestea noastră…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *