Obiectiv, Bacăul! Castelul Roşu din Lilieci.

Acesta a fost construit intre anii 1864-1866 de catre familiile de boieri Grigore Cantacuzino si Costache Pascanu pana in anul 1856 , iar mai tarziu prin aliante si succesiuni a devenit propietatea Luciei Schomburg Waldemburg. El se afla la 10 km de municipiul Bacau, in satul Lilieci si se poate ajunge pe DN15 care leaga Bacaul de orasul Buhusi .

Costache Cantacuzino-Paşcanu a fost capul subramurei familiilor Cantacuzinilor moldoveni, prima subramură ca importanţă a acestei dinastii în Moldova, care l-a dat pe Dumitraşcu-Vodă Cantacuzino în istoria Moldovei şi care se trage, bineînţeles, ca şi verii lor munteni, tocmai din împăratul bizantin Ioan al VI-lea Catacuzino de la începutul secolului al XIV-lea. Moşia Fântânele, cum se numea zona comunei Hemeiuş încă de pe vremea voievodului Ştefan cel Mare, a revenit odată cu majoratul primului său fiu, Gheorghe. Mort însă fără urmaşi şi, pe deasupra înaintea tatălui, ea trece provizoriu în posesia celui de-al doilea fiu al lui Costache Paşcanu, Nicolae, pentru a rămâne apoi definitiv în proprietatea personală a celei mai vârstnice nepoate, prinţesa Pulcheria.

Căsătorită cu Principele Emil de Sayn-Wittgenstein-Berleburg (unul dintre principii ereditari ai nobilimii germane, prinţesa Pulcheria Cantacuzino-Paşcanu va lăsa moştenire cu titlu personal domeniul de la Fântânele fiicei sale, prinţesa Lucia de Sayn-Wittgenstein-Berleburg. Ea este cea care va construi Castelul Roşu de la Fântânele (astăzi Lilieci-Hemeiuşi) şi tot ea îl va aduce pe Christian Adolf, un celebru arhitect german, să amenajeze parcul castelului şi să îl populeze cu specii exotice de plante.

“Prinţesa Lucia de Sayn-Wittgenstein-Berleburg se va căsători, la rândul ei, cu Principele Victor de Schönburg-Waldenburg, iar din căsătoria celor doi va lua naştere prinţesa Sofia Elena Cecilia de Schönburg-Waldenburg, adevărata eroină a poveştii noastre”, scrie istoricul Bogdan C. Enache.
Născută în data de 21 mai 1885, la Postdam, Regatul Prusiei din Imperiul German, Sofia Elena Cecilia de Schönburg-Waldenburg va moşteni cu titlu personal de la mama ei Castelul Roşu şi moşia de la Fântânele, iar în data de 30 noiembrie 1906, la Waldenburg, Regatul Saxoniei, ea se va căsători cu Principele Wilhelm de Wied-Neuwied, desigur, tot un prinţ din nobilimea germană.

Wilhelm de Wied este nepotul Reginei Elisabeta a României, cel de-al treilea fiul al fratelui său, iar Sofia şi Elisabeta sunt vechi cunoştinţe şi se înţeleg de minune, prinţesa Schönburg-Waldenburg, orfană de la o vârstă fragedă, petrecându-şi mare parte din adolescenţă la moşia de la Fântânele şi în atmosfera saloanelor artistice de la Sinaia ale reginei României, care o luase sub protecţie.

Nu e deci de mirare că, în 1913, la sfârşitul celui de Al Doilea Război Balcanic, când Regatul României devine o putere în zonă, revenindu-i chiar şi rolul de a oficia negocierile de pace la Bucureşti, guvernul român, şi mai ales reprezentantul României la Conferinţa de Pace, Take Ionescu, solicită – la sugestia suveranilor săi, şi a reginei Elisabeta în special– atât Marilor Puteri cât şi reprezentanţilor noului stat albanez rezultat în urma conflictului ca Wilhelm de Wied, soţul Sofiei de Schönburg-Waldenburg, să primească tronul Albaniei, ceea ce se şi întâmplă, pe 21 februarie 1914!
Wilhelm şi Sofia, deveniţi regele Wilhelm I şi regina Sofia I a Albaniei, cu toate că diplomaţia europeană îşi dăduse acordul doar pentru rangul de principe (el era însă inacceptabil pentru albanezi din moment ce suveranul Muntenegrului se intitula rege!), nu reuşesc să guverneze în consens cu elitele locale şi de a-şi construi o legitimitate publică, mai ales după ce este sabotat chiar de unul dintre miniştrii săi, Esad Paşa Toptani, care se pune în fruntea unei răscoale ţărăneşti şi cere instituirea unui stat albanez exclusiv musulman, al cărui dictator devine pentru o scurtă perioadă.

În septembrie 1914, Wilhelm şi Sofia părăsesc Albania şi se stabilesc, pe timpul Marelui Război, în Germania, revenind în România după terminarea războiului, împreună cu cei doi copii, Maria Eleonora (născută în 1909, la Postdam) şi Carol Victor (născut în 1913, tot la Potsdam), fiind naturalizaţi cetăţeni români.
Sofia de Schönburg-Waldenburg , Principesă de Wied-Albania, va muri în data de 3 februarie 1936, chiar la Castelul Roşu construit de mama sa, Lucia de Sayn-Wittgenstein-Berleburg, pe domeniul de la Fântânele, moştenit de la bunica sa, prinţesa Pulcheria Cantacuzino-Paşcanu. Wilhelm de Wied, Principe al Albaniei, va muri la Predeal în data de 18 aprilie 1945. În ambele cazuri, funeraliile se vor ţine la Biserica Evanghelică din Bucureşti, precizează cercetătorul Bogdan C. Enache.

Prinţesa Maria Eleonora Elisabeta Cecilia Matilda Lucia de Wied, fiica Sofiei, se va căsători, pentru prima dată, la München, în data de 16 noiembrie 1936, cu un văr, Principele Alfred de Schönburg-Waldenburg, care va muri pe front în data de 10 martie 1941. După Al Doilea Război Mondial, prinţesa Maria Eleonora lucrează ca ofiţer de presă la legaţia britanică din capitala României.
Se va căsători a două oară, la Bucureşti, în data de 5 februarie 1949, cu Ion Octavian Bunea. Un an mai târziu, atât ea cât şi al doilea său soţ vor fi arestaţi şi închişi de regimul comunist. Prinţesa Maria Eleonora Elisabeta Cecilia Matilda Lucia de Wied va muri într-un lagăr din Mircurea Ciuc în 1956, fără a lăsa moştenitori în urma celor două căsătorii.
Prinţul Carol Victor Wilhelm Frederic Ernest Günther de Wied va avea o soartă mai fericită. Emigrat în Marea Britanie şi apoi în Statele Unite, se căsătoreşte pentru prima şi ultima dată la New York, în data de 8 septembrie 1966, cu Eileen Johnson, văduva britanică a unui ofiţer american, André de Coppet. Moare în data de 8 decembrie 1973, la München, de asemenea fără urmaşi, fiind înmormântat la Neuwied am Rhein.

Aşa s-a sfârşit Casa princiară, sau regală, de Wied-Albania!
Numai castelul construit de Lucia de Sayn-Wittgenstein-Berleburg pentru fiica ei, Sofia Elena Cecilia de Schönburg-Waldenburg, a supravieţuit ca prin miracol la Lilieci-Hemeiuşi.
Denumirea de Castelul Rosu se datoreaza cărămizi de culoare roșie din exterior care este construit si îi dă numele acestuia. Se pot observa elemente gotice, baroce și de factură orientală care înfrumusețeaza spectaculosul edificiu care a supraviețuit peste un secol.
Castelul a fost confiscat de stat în 1918, după care a fost administrat de Ocolul Silvic Fântânele. Parcul a luat naştere 1880-1913 pe o suprafata de 49.5 hectare in care a fost populat cu specii de plante şi arbori exotici, de specialistul german Cristian Adolf. 

În anul 1918 proprietatea va fi sechestrata iar în 1922 revine Ocolului Fântânele. În 1955 atât conacul cât şi parcul devin filiala Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS), respectiv, Staţiunea de Cercetări Silvice şi sunt aduse peste 60 de specii.
În anul 1955 atât conacul cât și parcul devin filiala Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS), respectiv Stațiunea De Cercetări Silvice Hemeiuș si sunt aduse peste 60 de specii de plante .
Locul unde este amplasat castelul este parcă un loc dintr-o altă lume, un parc din basm, cu o arhitectură în stil englezesc, cu o colecție de sute de specii de trandafiri care încântă pe oricine vine să se plimbe aici. Flora este completată de specii de foioase mature și rășinoase din Asia, Europa și America de Nord.

În parc există și un lac umbrit de câțiva plopi minunați. Este un loc în care vă puteți relaxa după o săptămână aglomerată, un loc în care imaginația te poate duce în urmă cu câteva zeci sau sute de ani. Este un loc de poveste unde cavalerii și domnițele încă există, „o împărăție fermecată pe care oamenii de rând n-o pot niciodată cunoaște”
La Castelul Rosu de la Hemeiusi s-a filmat „Dumbrava Minunată”, film regizat de Gheorghe Naghi, după adaptarea romanului cu același nume a lui Mihail Sadoveanu, locul nu este foarte cunoscut și foarte popular.
Construcția este alcatuita din parter, etaj și parțial demisol, reprezentând stilul gotic și baroc (turnul, frontonul, ancadramentele la ferestre etc.), cu elemente orientale (intrarea laterală cu coloane și capiteluri bogat decorate, elemente de decor pe fațadă).
Parcul Hemeiuș, care înconjoară castelul, este al doilea ca importanță dendrologică din România, construit în anul 1880. Vara, aici înfloresc aproximativ 600 de specii de trandafiri, creând un peisaj superb.
Castelul Roșu din Hemeiuș este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Moldova, obiectiv pe care nu ar trebui să-l ratați dacă vă aflați în apropiere.

Sursa: Turist prin Judetul Bacau/facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *