Obiectiv, Bacăul! Conacul Răducanu Rosetti din Căiuţi.

Aşezarea este atestată documentar din vremea lui Ştefan cel Mare dar existenţa ei vine probabil dinainte de descălecatul Moldovei. Denumită iniţial Posircani era situată la confluenţa pârâului Caiuţul Mare sau Apa Prali cu râul Trotuş şi se continuă în sus pe malul drept al Trotuşului şi de-a lungul albiei Caiuţului Mic sau Mateiaş cu un cătun numit Târguşorul Căiuţi.

Numele localităţii se leagă de existenţa unei importante familii de boieri cărturari din Moldova şi anume de familia Ruşeţ, greci la origine devenită mai apoi Rosetti. Denumirea de Căiuţi derivă probabil de la creşterea unei rase de cai moldoveneşti mici şi foarte iuţi adică buni alergători. Apare în documente cu numele de Căiuţi cel mai probabil la sfârşitul secoluli 18 începutul secolului 19 când nu mai este pomenită cea de-a doua denumire, cea de Posircani.
Familia Rosetti, greci la origine, veniţi din Sicilia, este la noi întemeiată de Lascaris, mare logofăt al patriarhiei de Constantinopol şi care a avut doi băieţi, pe Antonie Ruşeţ, fost voievod al Moldovei între anii 1675-1678 şi Constantin Cuparu, se arată în monografie, text bazat pe documente din arhive.

Antonie Rosetti a avut cinci copii. Dintre ei, Lascarache Rosetti este cel care şi-a legat destinele de Căiuţi. Potrivit lucrării lui C. Gane – “Trecute vieţi de doamne şi domniţe”, Lascarache Rosetti ar fi fost un călăreţ şi un puşcaş de prima mână, dar foarte îndrăzneţ şi violent. La rândul lui, Lascarache Rosetti a avut doi fii, Raducanu l şi Zoe. Raducanu Rosetti ll, fiul lui Raducanu Rosetti l şi-a mutat reşedinţa în Târgul Căiuţi, cumpărând de la răzeşi terenul până la linia ferată. “Pe acest teren şi-a construit cel mai frumos parc boieresc din Moldova, care cuprinde la partea de est o livadă, cu tot felul de pomi fructiferi, curtea, un lac cu păstrăvi, alimentat cu apă, prin canale din pârâul Caiuţiului Mic. Construcţia conacului a început pe vremea lui Rosetti Raducanu II. Lucrarea a fost executată de nişte maiştri din Dresda si a început în anul 1840 finalizându-se în 1855”.

Raducanu Rosetti II s-a căsătorit cu Aglaia, fiica lui Grigore Ghica. A fost cumnat al lui Costică Balş, cel mai avut boier moldovean la acea vreme, căsătorit cu sora Aglaiei, cu Natalia Ghica. Proprietara Conacului Rosetti a rămas fiica lui Raducanu Rosetti II, Ana Rosetti, căsătorită cu generalul Catargi, nepot al regelui Obrenovici al Serbiei.
Conacul Răducanu Rosetti, locul unde s-a pregătit urcarea pe tron a lui Alexandru Ioan Cuza, locul de taină şi sfat pentru personalităţile politice importante din Moldova al secolului al-XIX –lea Costache Negri, Vasile Alecsandri, Manolache Costache Epureanu. Aici s-a făcut istoria care avea să schimbe soarta romanilor. După numai trei luni de la depunerea jurământului în fata Parlamentului, noul Principe al României, Carol I, vizitează familia Rosetti la ea acasă, în târguşorul Caiutului. Trei generaţii din neamul Rosettiştilor au contribuit la facerea şi scrierea istoriei naţionale.

Povestea spune că la Căiuţi, în conacul familiei, s-au pregătit multe dintre cele ce au dus la Unirea Moldovei cu Muntenia. Se spune, de asemenea, ca fiul hatmanului Raducanu Rosetti, şi el pe nume Raducanu, i-ar fi dat lui Cuza o moşie, pentru ca astfel Cuza să poată candida la domnie. Implicaţiile şi influenţele neamului Rosetti la deciderea numirii ori detronării domnitorilor români datează încă din secolul al XVII-lea, când primul Rouset, stabilit la Iaşi, respectiv Constantin Rouset, l-a sprijinit în obţinerea tronului Moldovei pe Eustratie Dabija Voda (1661 – 1665). Neamul Rosettistilor a dat vieţii publice româneşti numeroase personalităţi, care aveau puterea financiară şi abilitatea politică necesară pentru a se impune. Acest neam a dat Moldovei doi domni şi a sfătuit mulţi alţii.

În secolul al- XIX-lea întâlnim trei descendenţi ai hatmanului Rosetti, trei generaţii care, pe rând, fac istorie – Raducanu Rosetti, scriu şi analizează istoria – Radu Rosetti, pentru că generalul Radu R. Rosetti să închidă, din păcate, ciclul de viaţă şi probabil, ultimei familii boiereşti veritabile Rosetti.
După o scurtă perioadă în care a locuit în satul Pralea, până la finalizarea amenajărilor de la conac, familia Rosetti s-a mutat în centrul târgului Căiuţi. Curtea de la Căiuţi fusese clădită cu vre-o doisprezece ani mai înainte, de tată, notă în caietul de amintiri Radu Rosetti, în vremea văduviei sale, pe locul unor livezi şi grădini cumpărate de la nişte razasi din satul Caiutul, înfiinţat de bunul meu, hatmanul, în vremea lui Ioniţă Sturdza, pe temeiul unui hrisov al lui Scarlat Calimah. În toată perioada de până la anul 1880, când a fost vândută moşia, invitaţii veneau de peste tot din ţară şi din lume. Relaţiile şi deschiderea de care dădea dovadă Raducanu Rosetti aveau să-l plaseze printre cei mai de seamă oameni ai momentului. Astfel, oricând bine primiţi la conac erau Alexandru Ioan Cuza, viitorul domn al ţărilor romane, Costache Negri, unionist de seamă şi deputat, Manolache Costache Epureanu, prim ministru în două rânduri, Vasile Alecsandri. Acestuia din urmă i s-a oferit tronul Moldovei, dar a refuzat, pentru a înlesni calea spre Unirea Principatelor.

Apropierea dintre familia Rosetti şi Cuza Voda a rămas strânsă şi după alegerea acestuia din urmă ca domn al celor două Principate.
Alegerea unui domnitor străin, aparţinând uneia din dinastiile domnitoare ale Europei, semnifica, în acele momente, realizarea aspiraţiunilor politice ale familiei Rosetti. Guvernul hotărâse organizarea de alegeri, pentru că oamenii să voteze pentru prinţul străin. Astfel, se aduse, jos, la scara cea mare a curţii, o masă pe care se aşternu o invalitoare de postav roşu şi, convocându-se toţi servitorii moşiei şi ai casei, pe primar şi pe consilierii comunali, tata iscăli cel dintâi plebiscitul cu numele şi calităţile lui, după obiceiul de înainte de Cuza: Raducanu Rosetti, Logofăt şi Cavaler. După mai multe ceasuri, ţăranii, cei care erau aşteptaţi să semneze plebiscitul, tot nu se zăreau pe uliţe. Aceştia s-au strâns la primărie şi l-au obligat pe notar să scrie următoarele: Noi, subsemnaţii locuitori ai comunei Caiutul, nu alegem ca domnitor al romanilor pe principele Carol – Ludovic de Hohenzollern, care va domni sub numele de Carol I.

Ţăranii îl preferau pe Cuza, care le-a dat pământurile şi i-a scăpat de boieresc, în detrimentul lui Hopintol, un neamţ pe care nu-l cunoaşte nimeni. În ciuda mai multor manifestări de acest gen pe cuprinsul ţării, Carol I avea să devină noul Principe al României, depunând jurământul în fata Parlamentului la 10 mai 1866.
Forţele politice şi militare ale vremii negociau numirea lui Carol I. Cum turcii începuseră să strângă trupe în jurul Rusciucului, guvernul roman cheamă sub steag rezervele din anii precedenţi. A fost concentrat şi batalionul de la graniţa Bacăului. Şi Căiuţul a contribuit cu soldaţi, adunându-se chiar în fata conacului boieresc, de unde s-au îndreptat spre Târgu Ocna.

După ce a dispărut orice pericol imediat de război, Carol I s-a hotărât să viziteze Moldova. La 11 august 1866, Raducanu Rosetti a fost informat că domnitorul se va opri în Căiuţi, pentru a lua la el dejunul. Au fost imediat anunţaţi Costache Negri, la Târgul Ocnei, şi Alecu Balş, la Adjud, pentru a lua parte la eveniment. Eroul nostru, Raducanu Rosetti, hotărâse că îşi va primi suveranul la hotarul moşiei. Calculul boierului fu greşit pentru că am dat de alaiul domnesc după ce acesta trecuse hotarul şi era sub casele noastre. Cum a zărit capul convoiului, tata a poruncit vezitiului să întoarcă şi să oprească. Iar când trăsura domnească… a ajuns în dreptul nostru, am scos amândoi pălăriile şi s-au văzut un kepiu aurit răspunzându-ne. Dejunul a avut loc pe balconul de sus, care privia asupra grădinii. Scurta vizită s-a transformat într-o şedere peste noapte, din cauza ploii cumplite. De la Căiuţi, domnitorul a plecat la Târgul Ocna.

Linia destinului Rosettestilor trece, odată cu reprezentantul celei de-a două generaţii, de la acţiune la contemplare. Cum fiul, Radu Rosetti, cumva natural, nu a dorit să iasă în viaţa publică, preferând rolul de cronicar al vremurilor, deşi a ocupat funcţiile de deputat şi de prefect de Roman şi de Brăila. Cele trei volume de Amintiri vădesc marea sa vocaţie, cea de povestitor şi memorialist, pe care Eugen Lovinescu nu a ezitat să o recunoască în Istoria literaturii romane contemporane. Dintre contemporani, a avut privilegiul unui contact profund, intim, cu iniţiatorii schimbării politice şi sociale, sub acoperişul conacului boieresc de la Căiuţi. Locul care a generat mişcări profunde în viaţa regiunii, chiar a ţării.
Încărcat de atmosfera cărturăreasca şi cu implicaţii profund politice găzduita de conacul de la Căiuţi, Radu R. Rosetti a părăsit locul natal pentru a parcurge toată ierarhia militară, ajungând ca, în anul 1924, să fie înaintat la gradul de general de brigadă. Înainte de această numire, lui Rosetti i se pregătise un rol mai special şi onorant, în acelaşi timp, pentru neamul Rosettestilor. Deprins cu aceleaşi obiceiuri precum tatăl său, citim din jurnalul său: încă din 1908 sau 1909, aflasem pe cale indirectă că eram destinat unui serviciu deosebit, mai târziu, că trebuia să fie acel de guvernor militar al prinţului Carol.

Generalul Rosetti a fost propus pentru a ocupa un loc de membru corespondent al Academiei Romane. Actul a fost citit în plenul academic în 3 iunie 1927, fiind semnat de către Nicolae Iorga, Dimitrie Guşti, Alexandru Lapedatu, Simion Mehedinţi şi Ion Nistor.
Considerat drept cel mai important cercetător al istoriei militare, Radu R. Rosetti, care pe parcursul întregii sale vieţi a detestat totalitarismul, a fost determinat să accepte în anul 1941 funcţia de Ministru al Educaţiei Naţionale, Cultelor şi Artelor, în guvernul Ion Antonescu. Din acest motiv a fost arestat, sfârşindu-şi zilele în închisoarea Văcăreşti, la vârsta de 72 ani, la 2 iunie 1949.

Conacul Raducanu Rosetti este clădire de patrimoniu. Ministerul Culturii a încercat acum mai bine de 10 ani restaurarea clădirii, au început, dar au abandonat lucrarea. A fost în administrarea Inspectoratului Şcolar Judeţean, iar acum aparţine Primăriei Căiuţi.