Gandul lui Balan

Aisbergul Alexandra.

A murit cu speranța cā cineva o va salva din hruba morții jegoase a animalului turbat cu ochii albaștri. Na fost sā fie! Alexandra a sfârșit într-un butoi, iar panaramele cu burțile mari și grade multe pe umār, ajunse în vârful ierarhiei doar pentru cā au știut a pupa buca cui trebuie, paseazā vina de la unii la alții. Adevārul este cā era extrem de dificil sā pui niște milițieni sā caute într-o metropolā precum Caracal, o casā veche, ca un fel de service pārāsit cu un nuc mare în curte și doi câini.

Era un lucru mult prea complicat care le inunda molecula de materie cenușie de sub cașcheta maimuțoilor needucați din poliție, care atunci când un bātrân dorea sā reclame dispariția nepoatei sale, bājeții rotofei cu pretenții de telectuali, gāseau explicația lui Garcea:
„Lasā bā nene! Nu știi cum e cu fetele la cinșpe ani? Se duc o noapte cu gagicul, iar mâine dimineațā o ai acasā gata smotocitā.”
În fapt, Alexandra este doar vârful aisbergului, cāci alte 500 de Alexandre la nivel național sunt aruncate în abisul rece al disperārii. De ce? Pentru cā existā unii ciumpalaci în Poliția Românā care nu și-au înțeles menirea, iar atunci când le ceri socotealā, te persifleazā, te amenințā cu dosare de ultraj, cāci ei sunt statul, ei sunt autoritatea supremā și nu dau socotealā decât fundului pāros de politician care i-a fācut oameni.

Îmi amintesc de milițianul āla de la BPR București, care supārat anul trecut pe oamenii care s-au solidarizat cu tânārul ce se plimba prin București cu mașina înmatriculatā cu numere deocheate suedeze, a cerut imperativ celor aflați în dificultate sā nu mai apeleze la 112, ci sā cearā ajutor de la rude, vecini și prieteni. Ce tragic! Cred cā Alexandra dacā l-ar fi ascultat, ar fi fost salvatā! Dar nu pot sā trec cu vederea nici povața datā de șeful poliției bācāuane, care într-un interviu acordat la un cunoscut post de radio local, a cerut femeilor agresate pe timpul nopții sā nu mai apeleze 112, cāci poate spre dimineațā lucrurile se vor liniști atât pentru ele cât și pentru agresor. Și atunci nici nu te mai mirā faptul cā tot în urbea lui Bacovia s-a descoperit un club clandestin în a cārui meniu erau drogurile și cruditāțile minore oferite spre satisfacerea poftelor trupești unor malaci cu bani și ofițeri de poliție.

E drept cā prin aprilie DIICOT le-a stricat șandramaua, e drept cā a fost reținut un ofițer de poliție, dar de atunci, nimic. Liniște totalā. Mā îngrozește gândul cā cine știe câte astfel de cazuri sunt în țarā și sigur, sunt! Ceea ce s-a întâmplat e tragic, dar tragic este cā Alexandre au mai fost și vor mai fi, cāci Alexandra din Caracal este doar vârful aisbergului, atâta timp cât „SIGURANȚĀ ȘI ÎNCREDERE” rāmâne doar un dicton înscris pe caroseriile ruginite ale tārāboanțelor de poliție și nu reprezintā cuvântul de ordine în conștiința celor ce îmbracā uniforma Poliției Române.