Obiectiv, Bacaul!

Obiectiv, Bacaul! Manastirea Tisa Silvestri.

Istoria acestei manastiri a inceput cu Schitul Tisa înfiinţat de Nicolai loraşcu, pe moşia Silvestri insufiecient elucidată încă, se pierde în negura timpului. Prima atestare documentară este la 13 aprilie 1729 când un răzeş dăruieşte schitului Tisa o parte din satul Mărmureni-Vaslui.

Într-un act din 18 octombrie 1742 se spune că egumen al schitului în 1735 era Tofan şi primise cu metanie pe loanichie, călugărit de şapte ani şi un răzeş din satul Odobeşti-ţinutul Roman, devenit prin călugărie, cu patru ani în urmă, loanichie Castravăţ. Schitul, biserica şi trei case sunt înregistrate într-o hartă din 1789. În 1809 schitul avea şapte călugări iar în 1846 avea douăzeci şi cinci de călugări, dar aşezământul era acum subordonat mănăstirii Doljeşti din ţinutul Roman, căreia îi fusese închinat ca metoc de Nicolae Kogălniceanu.

Ceea ce se ştie însă sigur din unele documente este că şi-a închis porţile ca de altfel şi atâtea alte mănăstiri şi schituri, odată cu necruţătoarea lege a secularizării averilor mănăstireşti din 1863-1864. În 1864 când schitul a pierdut moşia şi pădurea, s-a desfiinţat. Toată zestrea schitului, obiectele şi cărţile de cult au fost date la biserica din lemn din satul Tisa Silvestri. În 1895 se face menţiunea că la Tisa a fost un schit de călugări şi că se mai văd încă urmele unei bisericuţe şi ale unor chilii.
Mănăstirea „Buna Vestire” Tisa Silvestri se află într-o zonă de dealuri şi văi în Tisa Silvestri ,un mic sat saracacios si anonim până nu de mult, ce stă cuibărit în braţele dealurilor,acoperite cândva cu vii şi livezi,la o distanţă de 25 km de Bacău, în direcţia Vaslui. Aflată în zona superioară a dealurilor, mănăstirea a fost aşezată cu faţa spre văile largi care deschid o perspectivă impresionant de frumoasă şi odihnitoare. Pădurea din spate, îi stă de strajă şi o pune în valoare datorită albului proaspăt al faţadei.

Pe locul ales pentru construcţia mănăstirii, nu a fost un alt aşezământ monastic. Mănăstirea « Buna Vestire » este relativ nouă, reconsiderată şi reactivată după anii ’90 şi face joncţiunea cu vechea vatră de sihăstrie românească şi romaşcană.
Aşa s-a reaprins candela evlaviei creştine în această zonă, prin rugăciunea neîncetată a monahiilor de aici ce, prin untdelemnul dragostei de Dumnezeu, fac să ardă nemistuitor dorul de cer.
Terenul pe care este construită actuala mănăstire cu o incintă de 4 ha, reprezintă donaţii făcute de locuitorii din cuprinsul comunei Odobeşti.
Este o construcţie arhitecturală armonioasă cu predominarea elementului moldovenesc din vremea lui Ştefan cel Mare şi Petru Rareş şi adaptat unor necesităţi actuale, prin construcţii laterale din zona altarului, a unor dezvoltări inspirate, în zona exonartexului şi de vest, cu o faţadă a laturii de vest (intrare) monumentală. Biserica are o formă tradiţională compusă din altar, naos, pronaos, exonartex şi pridvor.

Altarul este dispus longitudinal, iar în partea superioară se naşte bolta altarului, o semicalotă frumos executată. Deasupra se deschide un arc tansversal. Din altar se face intrarea la nord în proscomidiar, iar la sud este diaconiconul – ambele încăperi sunt dezvoltate şi încăpătoare.
Naosul este dispus transversal pe axul longitudinal şi armonios decorat. Absidele laterale sunt dreptunghiulare, iar în zona superioară se încheie un arc în plin centru. Tamburul turlei este lărgit în zona de bază şi arhitectura este în formă de stea. Patru ferestre luminează turla şi naosul iar calota sferică încheie turla şi porneşte de deasupra ferestrelor.

Pronaosul – în prelungirea naosului spre vest, marcat prin axe transversale dreptunghiular, cu latura mare de 6,60 m, iar latura mică de 5,20 m. În zona superioară se încheie cu o boltă şi aceasta tot transversală.
Exonartexul – se lărgeşte şi atinge pe lăţime dimensiunile naosului; se etajează la sud pe două niveluri sprijinindu-se pe două coloane; primul nivel constituind biblioteca mănăstirii, iar al doilea cafasul. Două uşi laterale comunică la nord cu camera pangar, iar la sud cu camera confesional.

Pe bolta altarului, central, este reprezentată Maica Domnului Platytera cu Pruncul lisus binecuvântând, semnificând întruparea.
În calota semisferică a turlei este ilustrat monumental lisus Hristos Pantocrator, bust, în costum antic, binecuvântând cu mâna dreaptă şi ţinând cu mâna stângă Evanghelia deschisă.
Medalionul este înconjurat, foarte sugestiv, de înscrisul: „Doamne, Doamne caută din cer si vezi si cerceteaza si via aceasta pe care a sădit-o dreapta Ta şi o desăvârşeşte pe ea”.
Totul este cuprins într-o stea cu opt colţuri simbolizând lumina necreată. Arhitectura dezvoltată la baza turlei este sub formă de stea, specific stilului moldovenesc. în cele patru mari spaţii verticale conturate de steaua arhitecturii se dezvoltă scene reprezentând cele patru praznice împărăteşti ale Maicii Domnului.

Fiindcă mănăstirea este închinată Maicii Domnlui în pronaos predomină scenele mariologice preponderent din Imnul Acatist, Acoperământul Maicii Domnului, Izvorul Tămăduirii, iar în partea de jos sfinte cuvioase şi muceniţe.
Colecţia de patrimoniu este alcătuită din obiectele de cult ce au aparţinut vechiului schit. Amintim în special icoanele împărăteşti ale Mântuitorului şi a Maicii Domnului, precum şi o serie de cărţi de cult cu importante însemnări legate de trecutul istoric al schitului.

Sursa: Turist prin Judetul Bacau/facebook