Obiectiv, Bacaul!

Obiectiv, Bacaul! Salina de la Tg. Ocna.

Vom face o scurta istorie a exploatarii sarii in aceasta zona, pe Valea Trotusului care dateaza din anul 1380 si este constituita de un hrisov domnesc din care rezulta plata unei cantitati de 2000 de ocale de sare pentru constructia unui pod de piatra in acea perioada .

Exista o veche legenda care circula in acea vreme conform careia in aceasta zona in care se exploateaza sarea , existau paduri seculare unde isi duceau veacul sau mai bine zis isi aveau salasul o banda de haiduci si talhari care stateau la panda pe dealurile Carbunaru ,Ciresoaia ,Magura, Podei pana la Targu-Trotus si jefuiau pe negustori care treceau prin aceasta padure dar fiind urmariti de potera ,au cazut intr-o groapa de sare iar aceasta descoperire facuta i-au salvat viata de la pedeapsa prin spanzurare .
Salina de la Targu –Ocna este a treia ca marime din Romania si se afla la o adancime de 240 m ,temperatura medie este intre 12-13 grade ,are o diferenta de nivelul marii de 138 m, o suprafata de 8900 mp iar inaltimile galeriilor undeva la 8 m iar distanta de la intrare in mina pana la galerie in subteran este de 3,1 km .

Despre existenta salinei de la Targu-Ocna se vorbeste de la sfarsitul secolului al XIV-lea ca in zona era satul Stoenesti care a fost atestat documentar la data de 15 martie 1410 de catre Alexandru ce Bun si facea parte din Ocolul prestatal Trotus .
Salina de la Targu-Ocna s-a dezvoltat la inceputul secolului al –XIV-lea si datorita mestesugarilor transilvaneni care cunosteau foarte bine arta mineritului, care mai tarziu au fost numiti la acea vreme ,,Ocalasi de pe Trotus ‘’ care au venit in zona se pare prin anul 1234 sau in valurile de refugiati husiti din anul 1240 si 1437 printre care se aflau si sasi proveniti din Slovacia sau nordul Ungariei care au stimulat dezvoltarea mineritului si extragerea sari in aceasta zona .
Dezvoltarea exploatarii de sare in aceasta zona s-a datorat lui Stefan cel Mare cand a instaurat printr-un act domnesc monopolul asupra exploatarii de la Ocna .
Între anii 1407-1434 cămărășia ocnelor se afla la Târgu Trotuș, pecetea localității figurând un șavgău cu un ciocan de tăiat în mână iar din anul 1434 cămărășia s-a mutat definitiv la Târgu Ocna iar pecetea localității înfățișa un ciocan încrucișat cu un bătător .

Primul cămăraș al ocnelor a fost Ieremia, fost gumelnic (vătaf de arie) în timpul domniei lui Petru Rareș, din 1541 Cozmin, din 1552 Nicoară Vrulovici iar în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu fiind Anton, cel din urmă având și funcție de vornic de ocol .
În continuare au urmat Ionașco Mavrușco (1599), Apostolache (1608), Vasile Lozînschi (1609), Nicula (1614), Miron (1638), Gheorghe și Iane (1641), Enache (1643), Miron și Dumitrașco Boul (1656), Savin și Grigorașcu (1657), Inache Giumătate (1659)[30], Vasile Gialalău (1661), Arhip (1663), Dumitru (1666), Miron (1671), Ilie Pleșca (1676-1677), Dracachi și Aslan (1685), Dumitrașco Ceaur (1703), Hurmuz (1720), Dediu (1725) și Radu Racoviță (1725).[31] Dintre birăi (șefi ai rufetului) sunt amintiți: Păcurar (1599), Ioniță (1635), Vasile Blende (1690 și 1702), Ilie (1696), Frîncu (1705) și alții .
Din secolul al XVII-lea orașul Târgu Trotuș a început să decadă, luând amploare economică satul Ocna datorită mai ales a ocnelor de sare iar ocolul domnesc destrămându-se prin donații necontrolate, rezultând unirea cu Ocolul Bacăului .

Exploatarea sarii in zona s-a realizat in ocne sub forma de clopot (in zonele cu coperta mica) pana in a 2-a jumatate a secolului al XIX-lea.
Ocna Grebles, Ocna Surpata,Ocna Talharilor, Ocna cu Brad , Ocna Cantemir, Ocnele Unite, Ocnita alcatuiesc o serie de goluri subterane , situate intre paraul Grebles si paraul Trifu.
In secolul al XVIII-lea, in cadrul ocnelor se deosebesc doua categorii de muncitori:
-muncitorii liberi: ocolasii (refetasii-muncitori improprietariti, cu drepturi ce reveneau oricarui slujitor al statului) si salgaii (muncitori mineri veniti de dincolo de Carpati);
-criminalii -„ocnasii” care erau condamnati la munca pentru grave delicte.
Din cauza adancimii mari accesul in ocna era dificil iar pentru a economisi timp si pentru marirea productiei, cererile devenind tot mai mari, ocnasii ramaneau 24 de ore in adancul minei. Aceasta situatie a avut repercursiuni asupra sanatatii detinutilor, lucru demonstrat in afisul adresat de domnitorul Grigore Ghica catre Consiliul Administrativ al Moldovei.

Domnitorul Grigore Ghica a fost impresionat de soarta nenorocitilor care isi ispaseau pedeapsa fara sa mai iasa din ocna „fara a se bucura vreodata de lumina si de aer curat, din care li se pricinuise de multe ori boale grele si chiar perderea vietii” si a dispus „a se infiinta din veniturile Departamentului lucrarilor publice o inchisoare solida cu zid prin pregiur in apropiere de Groapa Ocnei , care va sluji de adapost vinovatilor in vreme de noapte”. Edificiul, terminat In 1855, spectaculos ca aspect, a impresionat prin trainicie si dotari si a fost denumit „Castelul ocnasilor”.
Pana in anul 1800 se lucra in doua ocne cunoscute sub numele de ocna Talharilor si Ocna cu Brad, dupa acest an prin puturile Sf. Gheorghe si Sf.Nicolae se trece la exploatarea Ocnelor Unite.
Conditiile de munca din aceea vreme erau grele, durata zilei de munca era de 11-12 ore, lipseau masurile de protectie a muncii si asistenta medicala iar taierea sarii se facea manual cu dalta si ciocanul .

Din anul 1850 incepe extragerea sarii din Ocnita, prin putul Sf.Constantin.
In perioada 1875-1881 la Tg.Ocna s-a folosit o masina de extractie actionata de aburi ; ea coborand si ridicand vasele de extractie la o adancime de 60m. In anul 1881 are loc insa o mare inundatie in Ocnele Unite, astfel se renunta la folosirea masinii de extractie actionata de aburi. De abia In octombrie 1891 s-a pus in functiune o alta masina de extractie actionata cu aburi amplasata la gura putului de extractie al camerei Carol , put ce se daduse In folosinta In anul 1889.
Transportul de sare din salina de la Targu Ocna s-a realizat :
– de la putul de extractie sarea era transportata cu carele sau pe saua cailor, ambalata in saci facuti din piele de bivol.
– dupa 28.09.1884, data inaugurarii caii ferate Adjud-Tg. Ocna, sarea a fost transportata de la gura de extractie la gara Targu Ocna cu carele.

Transportul de sare din salina de la Targu Ocna s-a realizat :
– de la putul de extractie sarea era transportata cu carele sau pe saua cailor, ambalata in saci facuti din piele de bivol.
– dupa 28.09.1884, data inaugurarii caii ferate Adjud-Tg. Ocna, sarea a fost transportata de la gura de extractie la gara Targu Ocna cu carele.
– dupa deschiderea funicularului („Teledinamicul”) la 1 februarie 1885 si pana la 30 octombrie 1896, sarea a fost transportata la magazia Salinei pana la rampa de sare din statia CFR Tg. Ocna cu funicularul.
In toamna anului 1896 se prelungeste calea ferata din statia Tg. Ocna – halta Salina pana la magaziile de sare din salina Tg. Ocna, unde sarea se incarca direct in vagoane de cale ferata. Anghel Saligny a fost proiectantul si executantul „Teledinamicului de la Targu Ocna” – primului funicular din Romania. A fost o realizare de exceptie care a functionat numai 11 ani (1885 – 1896), funicularul fiind inlocuit de o linie de cale ferata industriala pentru transportul sarii de la magaziile salinei Targu Ocna la Halta CFR Salina.
In acest timp, „Teledinamicul” – sau „Americanul”, asa cum il botezasera locuitorii – a transportat peste deal, zilnic, cam 10 vagoane de sare care nu erau putine pentru acele timpuri.

Datorita bogatiei zacamantului de sare de la Targu Ocna, Austro-Ungaria si Romania au fost interesate sa construiasca si au realizat (1897), o cale ferata transcarpatica prin pasul Ghimes – Palanca, pe Valea Trotusului, pentru a realiza legatura intre Transilvania si Moldova.
In anul 1891 transportul pe verticala a fost inlocuit cu transportul pe orizontala, prin executarea din dreptul putului de extractie, a unei galerii de coasta –„tunel de extractie”.
Data de 28.07.1891 marcheaza punerea In functiune a galeriei G401.
Documentul intocmit cu ocazia inaugurarii poarta semnaturile oficialitatilor vremii precum si pe cea a Regelui Carol I. Cu aceasta ocazie se realizeaza si mutarea incintei pe amplasamentul actual.
Datorita importantei exploatarii miniere in zona, localitatea Tg.Ocna primeste titlul de „eforie”-oras.
Orasul a prosperat in directa legatura cu importanta economica a minelor de sare.
Interesul statului pentru exploatarea depozitelor salifere se observa si din activitatea de cercetare stiintifica a problemelor legate de latura extractiva, de cunoastere a volumului rezervelor de sare.
La Tg.Ocna sosesc cercetatori de renume: Gr. Cobalcescu (1883), Gr. stefanescu (1885), L. Mrazek (1907), Popescu Voitesti (1914) si altii, care incearca sa stabilesca si varsta depozitelor de aici.

Costache Negri-figura luminoasa a culturii romanesti si cunoscut om politic, desi nu a fost nascut in orasul Tg.Ocna, si-a impletit activitatea cu numele acestui oras. Dragostea sa pentru aceasta linistita si pitoreasca localitate de munte l-a determinat sa-si construiasca aici cateva case (fostul spital orasenesc a fost casa lui C. Negri) si deseori sa-si invite aici prietenii: Al. I. Cuza, M. Kogalniceanu, V. Alecsandri. Ca o incununare a sentimentelor nutrite pentru orasul nostru de C. Negri, ultimele clipe de viata si le-a petrecut aici.
Sistemul de abataj subteran prin puturi cu terminatie ogivala (clopot) a dainuit la Tg.Ocna pana In anul 1870, cand s-a Inceput deschiderea exploatarilor cu camere mari trapezoidale ale minei ale minei Moldova Veche ( mina Carol I).
Exploatarea sarii in aceasta mina s-a realizat la inceput manual, descendent, in perioada 1870-1941, In 4 camere trapezoidale (Moldova, Candescu,Negri,stefan cel Mare) dispuse in jurul unui pilier central. In mina Moldova Veche , din anul 1931, s-au montat linii de cale ferata ingusta, sarea era incarcata cu lopata in vagonete si transportata pana la putul de extractie de muncitori „extractori”.
In acelasi an,1931, se trece la sistemul de lucru cu o singura treapta Inalta de 3m, din care se forau gauri si se impusca cu astralita.
In anul 1933 s-a completat instalatia de preparare cu un alt concasor, apoi cu o moara cu ciocane de la firma Humbolt si s-a constituit sindicatul muncitorilor din salina.
Concomitent cu exploatarea minei vechi, din anul 1936 a inceput, prin galeria de coasta G401,deschiderea unei noi saline- Moldova Noua.
Metoda de exploatare aplicata : 4 camere mari trapezoidale dispuse in jurul unui pilier central : incarcarea sarii se facea In vagonet; extractia sarii si a personalului se facea prin putul de extractie prevazut cu 3 compartimente.
Din mina Moldova Noua ( mina Carol al II-lea ) sarea a fost exploatata in perioada 1936-1968.
Mina Pilot a fost deschisa din galeria de coasta G401, este situata la NE de mina Moldova Noua si a fost exploatata la 2 orizonturi, in perioada 1967-1970, utilizandu-se metoda camere mici si pilieri patrati, aplicata experimental, pentru intaia data in Romania.
In mina Pilot a fost amenajat si a functionat prima baza de turism a Salinei Tg.Ocna, in perioada 08.1974-09.07.2005 ( cunoscuta sub denumirea de Sanatoriu).
Acolo, la 130 m adancime, se tratau cu maxima eficienta :boli asmatiforme , maladii
provocate de poluare, sindromul de suprasolicitare, nevroze. Accesul la Sanatoriu se realiza cu mijloace auto . La baza Sanatoriului (etajul I al minei Pilot) se afla primul muzeu al sarii cu exponate interesante despre geneza, exploatarea si prelucrarea sarii .
In anul 1966 au inceput lucrarile pentru deschiderea minei „Trotus” ( prin galeria de coasta I 101, continuata prin planul inclinat I 503 care traverseaza zona ocnelor vechi ajungand in zona minei Trotus la nivelul etajului II) la sud de minele Moldova Noua si Moldova Veche si la est de ocnele in forma de clopot.
Inaugurarea minei Trotus s-a realizat la 06.08.1970.
In vederea cresterii eficientei transportului sarii, in decembrie 1982 au Iinceput lucrarile de amenajare si apoi de deschidere a galeriei „Unirea”, prevazuta cu transportor cu banda.
In august 1984 s-a inaugurat galeria „Unirea” iar un an mai tarziu, la 10 august 1985, s-a dat in folosinta releul de benzi transportoare .
Etajele inferioare (III-X) au fost deschise printr-un plan inclinat in spirala situat la SV de etajele minei Trotus.
In prezent exploatarea sarii se realizeaza la orizonturile X si XI mina Trotus iar activitatea de turism este concentrata la etajul IX .
În anul 1992, în inima masivului de sare, a fost realizată prima biserică ortodoxă subterană din Europa, cu hramul Sf. Varvara – ocrotitoarea minerilor. În faţa altarului se află catapeteasma constituită din 24 de icoane. Iconostasele, scaunul împărătesc, aplicele şi frumosul candelabru, ce asigură iluminarea bisericii, au fost meşteşugite din sare de mineri – artizani.
Amplasată la 240m adâncime şi desfăşurată pe o suprafaţă de 13.000 mp, locaţia oferă condiţii optime pentru relaxare, activităţi sportive pe terenurile de minifotbal, baschet, tenis de câmp, tenis de masă şi reculegere în lăcaşul sfânt al bisericii. Lacul cu apă sărată şi cascada completează un peisaj deosebit. Pentru copii sunt amenajate spaţii de joacă dotate cu leagăne, tobogane şi balansoare, toboganele gonflabile fiind locul preferat al micuţilor vizitatori. Jocurile mecanice constituie o atracţie pentru turişti, indiferent de vârstă iar cunoscătorii se pot delecta cu o partidă de biliard. În subteran există spaţiu pentru gimnastică şi un punct de prim ajutor. Nou înfiinţatul „Muzeu al sării”, tot în subteran, oferă informaţii despre geneza, evoluţia exploatării şi prelucrării sării, virtuţile sale terapeutice şi cuprinde exponate interesante legate de activitatea de exploatare a sării.

Sursa: Turist prin Judetul Bacau/facebook