Obiectiv, Bacaul!

Obiectiv, Bacaul! „Biserica de lemn” de la Valea Mare.

Valea Mare este un sat din actuala comună Faraoani judeţul Bacău, aşezat în regiunea dealurilor din dreapta Siretului, pe valea pârâului cu acelaşi nume, afluent pe dreapta al Siretului, în partea de nord a satului Faraoani .
Se considera ca pe aceste meleaguri au venit husiţii care au ales printre altele şi satul Faraoani ca loc de stabilire la începutul secolului al -XV- lea si demonstrează că aici exista deja o veche şi puternică comunitate catolică, ştiut fiind că husiţii s-au îndreptat către asemenea comunităţi, sperând în atragerea lor la noua religie pe care o propovăduiau.

În perioada marilor tulburări politice care au dus la marele exod al catolicilor din Moldova, între anii 1682 şi 1750, când toţi credincioşii satelor care erau pe „drumul mare” de scurgere a trupelor spre Polonia, au părăsit aşezările care s-au pustiit, cei din Faraoani n-au părăsit satul şi numai în cazuri extreme se ascundeau în desişul pădurii. Cu trecerea timpului s-a dovedit că satul nu trebuia să fie la „drumul mare”, începând părăsirea vetrei vechi a satului, o parte dintre ei au trecut pe partea dreaptă a pârâului Valea Mare fixându-se pe vatra actuală a satului Faraoani, iar altă parte s-a retras în capătul văii pârâului Valea Mare, în vatra actuală a satului Valea Mare.

În acest fel s-au format două aşezări distincte: Faraoani şi Valea Mare, iar în vatra veche a rămas numai biserica şi cimitirul care o înconjoară, cimitir comun pentru ambele sate.
În cimitirul comun din Valea Mare-Faraoani, există o biserică veche din lemn.
Din diferite izvoare am aflat că ar fi fost construită în anul 1435, pe 26 octombrie , de către Bálint Márton iar patronul spiritual al acestui lacas de cult este si astazi Sfantul Martin.

Existenţa acestei biserici este menţionată, pentru prima dată, in anul 1641 a episcopului Petru-Bogdan Baksic, apoi şi in anul 1643 a episcopului Bartolomeo Basetti, care ne arată şi dimensiunile bisericii si anume 12×5 paşi.
Cea mai consistentă relatare o avem de la Marco Bandini care în anul 1646 vorbeşte de un „templu de lemn, făcut în mod rudimentar; are o campana, un potir de argint cu patena, însă stricat o cruce mică de argint, un antipendium de pânză turcească, o casula de mătase de culoare galbenă .
Bisericuta din lemn isi are peretii, usile si grinzile numai din inima de stejar.

Pe usa din fata este sculptat numele celui ce-a facut-o, si anume Balint Marton Csinalta,mai jos apare in contur,ca ar mai fi fost scris ceva,dar poate anul si nu se poate descifra… La inceput n-a fost intrebuintat nici un cui de fier si nici un surub sau balama la usi facute din metal, toate acestea fiind facute din lemn. Dupa parerea lemnarilor , la facerea acestei bisericii n-a fost intrebuintat nici fierastraul si nici gealaul, ci numai barda, toporul si sfredelul, cuiele si balamalele de fier existente astazi fiind de data posterioara. De cate ori a fost reparata nu se stie, ultima data a fost reparata,in anul 1828 dar probabil acoperita in anul 1843 de catre Pr. Anton Finta OMC pe atunci vicar la Faraoani .

Tot atunci s-a facut si altarul actual daruit de familia ,,Ianus Cosa”dupa cum s-a gasit pe o scandura azi luata de la altar, in dosul scanduricii era lipita o hartie in care scrie urmatoarele cuvinte: „Ezen kus oltarnak felepulese volt a Tistelendo P. Vicarius Finta Antalnak szent viselese alatt 1843 esztendoben”.( Construirea acestui altar s-a facut in anul 1843, in timpul activitatii Sfintiei Sale Parintelui vicar Anton Finta).
In anul 1893 s-a pus la biserica o talpa noua de stejar,iar in anul 1916 pr.Iacint Bock OMC a inceput s-o acopere ,dar n-a terminat-o din cauza razboiului”. Dupa traditie aceasta bisericuta ar fi din timpul domnitorului Stefan cel Mare. Trebuie mentionat de asemenea faptul ca aceasta bisericuta este una dintre cele mai vechi daca nu chiar ce-a mai veche din partile Moldovei.

Se spune că aici s-ar fi îngropat morţii de la o epidemie de ciumă foarte puternică şi pelerinajul se face ca mulţumire că au scăpat de ciumă sau de alte întâmplări ciudate.
Hramul Bisericii de lemn este Sfantul Martin care se celebreaza in fiecare an la data de 11 Noiembrie.

Sursa: Turist prin Judetul Bacau