Obiectiv, Bacaul!

Obiectiv, Bacăul! Casa memorială „George Apostu”


Sculptorul George Apostu s-a nascut la data de 20 decembrie 1934, in satul Stanisesti in nordul fostului judet Tecuci, astazi Bacau, in casa parintilor sai Mariuca si Vasile Apostol si a murit la data de 13 octombrie 1986, la Paris in Franța.

George Apostu a avut două surori, pe Dumitra şi pe Ioana.

Este înmormântat în zona de sud a cimitirului „Père-Lachaise” din Paris.

După ce a urmat școala primară în satul natal și studii secundare la Liceul de Băieţi din Tecuci, a absolvit Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti (1959), unde a avut profesori pe Ion Lucian Murnu, Constantin Baraschi şi Costin Ioanid.
A absolvit în anul 1959 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, unde a studiat sculptura cu Ion Lucian Murnu și Constantin Baraschi.

Din 1964 şi până la sfârşitul vieţii a avut numeroase expoziţii în România dar şi în Franţa, Belgia, Italia, Spania, Brazilia, India. În 1982 devine profesor de sculptură în lemn la Academia Michelangelo din Agrigento-Italia şi în acelaşi an se stabileşte în Paris.

În 1982 a părăsit România şi s-a stabilit la Paris. A plecat într-un moment greu de suportat; atelierul din Bucureşti a fost distrus de un foc pustiitor.
George Apostu s-a regasit in creatia populara indeosebi in sculptura din lemn sau piatra si in piesele de etnografie – temeiurile inovației stilistice, drumul spre modalități de expresie eliberate de clișeele și convențiile unui realism îngust, academizant.

George Apostu a fost unul dintre cei mai valoroşi sculptori români, după celebrul Constantin Brâncuşi – care a constituit și o sursă de inspirație pentru el. „Tatăl şi Fiul“1970, „Laponele“ 1975 şi „Fluturi“ sunt câteva dintre cele mai cunoscute lucrări ale artistului. A fost distins cu importante premii printre care Premiul Ioan Andreescu al Academiei Române – în 1966 și Marele premiu pentru sculptură al Uniunii Artiștilor Plastici din România în 1970.

Realizează sculpturi în aer liber la Grenoble, 1967; Măgura, 1970, 1975; Costineşti, 1972; Voroneţ, 1972; Balta Albă-Bucureşti, 1972 .

În ultimii ani ai vieții, George Apostu trece de la păgânismul declarat al primelor sale lucrări, angajate în dialogul cu acel fond ecumenic neolitic la care se referea Mircea Eliade, și care îl inspirase și pe Constantin Brâncuși, aducând tema tatălui și fiului în aria de semnificație creștină.

Casa părintească din Stănişeşti aparţine acum nepotului său, Dinu Apostu, preşedintele Asociaţiei de Prietenie Româno-Franceză, organizator al unor tabere de creaţie, în memoria unchiului său.

În ultimii ani, în a doua jumătate a lunii august, la casa memorială din Stănișești se organizează Tabăra de Creație “Împreună cu George Apostu, la el acasă”.

Sursa: Turist prin Judetul Bacau/facebook