Obiectiv, Bacaul!

Obiectiv, Bacaul! „Cetatea Rakoczi” din comuna Ghimes

In acest inceput de saptamana vom continua calatoria noastra prin judetul Bacau, spre un alt obiectiv turistic ce trebuie vizitat si anume, ,,Cetatea Rakoczi’’ care se afla in comuna Ghimes din judetul Bacau .
Cetatea Rakoczi se afla la vechea granita dintre Austro-Ungaria si Romania actualmente se afla intre localitatile Ghimes –Faget si Palanca din judetul Bacau .

Catatea Rakoczi a fost construita in anul 1624 de principele Bethlen Gabor si avea rolul , avand rol de barare a drumului de acces catre valea raului Negru, precum si rol economic, fiind punct de colectare a vamii.
După numeroase cercetări făcute, s-a descoperit un document care atestă că cetatea „Gyimes” este cunoscută şi sub numele de „Ghemeş”. Aceste informaţii vin cu mai multe date care spun că provenienţa acestui nume vine de la denumirea cerbului carpatin „gim”, prin urmare vine de la locul unde se află o pădure cu mulţi cerbi.
Părerile sunt împărţite, deoarece lingvistul Czirbusz Géza vine cu teoria că denumirea acestuia este de provenienţă gotică, şi îşi are originea în cuvântul „gaumjan” care semnifică loc de observaţie. În prezent Cetatea Rakoczi este cunoscută sub această denumire. 

In anul 1718 apare pe o harta despre pasul Ghimes o cetate consemnata ca o fortăreaţă „Blokhaus”, aici fiind sediul comandantului vămii. În anul 1733 este amintită ca „o fortăreaţă ruinată la capătul muntelui Adelmas în incinta căruia era o magazie de praf de puşcă” iar în 1768 ca „turn vechi pe muntele Aldamas”. Se pare că turnul vechi era deja în ruine între 1733 şi 1768 fiind renovat aproape în întregime numai în 1771. Pe un plan general referitor la carantina de la Ghimeş din 1771 este menţionat „un turn sau aşa numitul Blockhaus la capatul muntelui Adelmas care împreună cu zidul au fost reparate aproape în întregime”. În cel mai cunoscut plan de situaţie referitor la pasul Ghimeş făcut în 1791, cetatea este semnalată numai ca un „turn de apărare”. Cele mai importante planuri şi profile cu privire la sistemul de întărire de la cetatea Rákóczi sunt cele din 1854 şi 1876. Ele reflectă planul actual al cetăţii fiind cele mai relevante din punctul de vedere al unui proiect de restaurare a obiectivului. 

Din secolul al-XIX-lea mai trebuie să amintim numele lui Károly Benkő care în opera sa menţionează obsevaţii importante despre cetate. Astfel a fost consemnat faptul ca pe un vârf abrupt desupra râului Trotuş se află o Casă-Kommando la care se poate ajunge pe un culoar de 134 de trepte acoperite cu şindrilă. O primă descriere detaliată avem şi din partea istoricului secui Balázs Orbán care prezintă printre alte monumente din zonă şi pasul Ghimeş. El descrie o fortificaţie aflată pe vârful dealului abrupt Kőorr, care probabil a fost construită pe locul vechii cetăţii a Ghimeşului. De asemenea mai menţionează că la cetate se poate ajunge pe un culoar acoperit sub care se găsesc 134 de trepte. După cercetăriile lui Gábor Biró treptele menţionate de Károly Benkő şi Balázs Orbán a fost demontate cu ocazie construirii căii ferate în anul 1897. În locul celor demolate a fost construită o scară mai abruptă din 96 de trepte.

În cursul cercetărilor a fost trasată o secţiună de 23×2 m, pe partea nordică, interioară a cetăţii. După documentarea grundului şi a profilului sudic al secţiunii, a fost golit şi documentat în întregime interiorul cetăţii. 
În urma cercetărilor arheologice am reuşit să identificăm prima fază de construcţie a fortificaţiei, care a avut o formă dreptunghiulară neregulată cu lungimea interioară de 11,60 m şi o lăţime interioară variabilă de 4,30×3,80 m. Zidurile sunt construite din piatră de râu de diferite dimensiuni, pe alocuri folosindu-se şi stâncă spartă, legate cu un mortar cenuşiu, relativ compact, amestecat cu pietriş şi bucăţi de var. Zidurile cetăţii au fost ridicate direct pe stâncă, urmând linia acesteia, în partea sudică fiind încorporată şi stânca propriu-zisă. 

Zidul nordic al cetăţii a suferit mai multe intervenţii şi reparaţii. Din analiza hărţilor şi a planurilor din secolul al XVIII-lea am putut să obţinem date importante despre fazele de constucţie a cetăţii. De pe planul din anul 1768 aflăm că era un „turn vechi pe muntele Aldamas” care avea o formă dreptunghiulară, cu o singură încăpere, cu etaj şi cu două intrări: una pe partea nordică, iar cealaltă pe partea vestică. Lângă zidul nordic al cetăţii a fost semnalată şi o sobă. Se pare că turnul vechi era în ruine fiind renovat aproape în întregime în 1771. 
Zidul estic al cetăţii avea o grosime între 1,40–1,50 m, iar elevaţia o înălţime de 1,30–1,50 m de la nivelul de călcare contemporan. Conform planului de bază şi al secţiunii turnului defensiv (Blockhaus 2) de la sfârşitul anului 1768, grosimea peretului estic al cetăţii pe partea superioară era de 0,88 m, iar înălţimea exterioară a zidului estic de 5,79 m. Ceea ce înseamnă că peretele se îngustează în partea superioară. Cel mai detaliat plan şi profil cu privire la cetate este cel din 1854. Pe planul parterului apare grosimea peretului estic de 1,25 m, iar la etaj grosimea zidului de 0,94 m. În partea exterioară a zidului estic s-a păstrat tencuiala exterioară de culoare cenuşiu-gălbui. Zidul vestic al cetăţii apare pe planul din anul 1768, dar probabil cu ocazia renovărilor din 1771 a fost demolat. S-a păstrat numai o parte din fundaţie şi urmele de mortar lipit pe stâncă. Grosimea fundaţiei zidului era de 0,80 m.

Acest zid avea rolul de a lega cele două turnuri defensive între ele: Cetatea-Rákóczi (Blockhaus 2) şi Blockhaus 3. Pe partea sudică a zidului de apărare, la 0,30 m spre sud faţă de ductul zidului, în cursul cercetării am identificat un şanţ şi în interiorul lui urmele a două gropi de pari (distanţa între ele 0,70 m). Având în vedere că zidul de apărare era din piatră, urmele de pari provin foarte probabil de la schela ridicată pentru construirea sa. După sursele fotografice de la sfârşitul secolului al XIX-lea acest zid a fost demontat cu ocazia construirii căii ferate în anul 1897.
În interiorul turnului au fost identificate urmele a patru bârne traversale orientate est-vest (lungimea bârnelor: 5,50 m şi lăţimea bârnelor: 0,20-0,25 m) şi a altor patru bârne orientate nord-sud (lungimea bârnelor: 2,40-3,80 m şi lăţimea bârnelor: 0,12-0,20 m), care ţineau podeaua din lemn. Locurile pentru cele opt bârne traversale au fost săpate în stâncă. În faţa intrării au fost identificate urmele pragului de lemn cu o lăţime de 1 m, grosimea pragului de lemn fiind între 0,10-0,14 m. 

În partea nordică a cetăţii au ieşit la iveală cinci trepte din piatră (lungimea treptelor: 1,20-1,26 m şi lăţimea lor între 0,26-0,36 m) şi încă patru trepte din cărămidă (lungimea treptelor: 1,50 m şi lăţimea lor de 0,24-0,28 m). Treptele din piatră au fost făcută din pietre faţetate de dimensiuni mari, aşezate îngrijit una lângă cealaltă sau deasupra, fiind legate cu un mortar alb-cenuşiu, compact. Treptele din cărămidă au fost făcute din cărămizi întregi, orientată E-V, legate cu un mortar cenuşiu deschis, compact, amestecat cu pietriş, pigmenţi de var şi cărămidă. În partea vestică a cărămizilor a fost aşezată câte o bârnă de lemn, amprenta păstrându-se în elevaţia zidului nordic al cetăţii. Lângă treptele de piatră, pe partea sudică, a fost surprinsă o bârnă verticală, care probabil reprezintă urmele balustradei. 

Pe partea vestică s-a păstrat amprenta celor patru trepte din lemn în zidul despărţitor care ducea la etaj. 
În schimb zidul nordic al scării a fost făcut din piatră de stâncă de dimensiuni mari, neregulată, legată cu mai puţin mortar; zidul este făţuit spre exterior şi neregulat spre interior. După observaţiile noastre zidul nordic al scării a fost construit împreună cu treptele (partea nordică a celor patru trepte din piatră este legat cu zidul nordic) de acces spre partea vestică a cetăţii. Zidul nordic are o grosime de 0,50–0,70 m, elevaţia având pe alocuri o înălţime de aprox. 1,50 m. Zidul sudic cu o grosime de1,20 m, prezintă astăzi o elevaţia de aprox. 2,50 m înălţime. 
Pe partea vestică a Blockhaus 2, la etaj, a ieşit la iveală elevaţia zidului vestic şi nordic al unei încăperi de mici dimensiuni (2,20 x 3,20 m). Zidul a fost construit din stâncă spartă de dimensiuni mari şi medii, amestecată cu cărămizi şi legate cu un mortar cenuşiu-gălbui, sfărâmicios, nisipos, omogenizat cu pigmenţi de var şi cu mult pietriş. Pe partea nordică a peretului s-a păstrat tencuiala interioară a încăperii. Zidul de pe partea nord-vestică a fost construit pe partea exterioară a zidului nordic , demolat probabil în 1771. Acesta avea o grosime de aprox. 0,60 m. Zidul vestic prezintă o grosime cuprinsă între 0,36-0,56 m. Zidul este aşezat pe stâncă, între el şi aceasta putându-se observa un nivel subţire de pământ brun închis, iar în partea nord-vestică stânca nativă a fost încadrată în zid. Acest zid nu apare pe planurile din a doua jumătate a sec. al XIX-lea.

Cetatea s-a aflat în folosinţă o perioadă îndelungată de timp, a trecut prin două războaie mondiale şi a fost golită şi curăţată pe parcursul timpului.
Declarata monument istoric, astazi pot fi vazute ruinele a doua constructii de piatra, probabil turnuri, a caror inaltime nu depaseste 2 metri.
Cetatea Rakoczi din Ghimes este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Moldova, obiectiv pe care nu ar trebui sa-l ratati daca va aflati in apropiere.
Este situata pe vechea linia de demarcatie a granitei dintre Moldova si Transilvania, in imediata apropiere a mormantului lui Emil Rebreanu situat pe DN12A Onesti-Miercurea Ciuc, in localitatea Ghimes.

Sursa: Turist prin Judetul Bacau/facebook