Diverse

Ciuboţica-cucului (Primula officinalis) – beneficii şi proprietăţi

Ciuboţica-cucului e o plantã rãspânditã prin pãşuni şi fâneţe, în zonele de deal şi de munte. Florile, de culoare galbenã, sunt grupate mai multe pe o tulpinã la a cãrei bazã se aflã un mãnunchi de frunze ovalare, alungite, cu suprafaţã încreţitã şi margine ondulatã.

De la ciuboţica-cucului se pot folosi în scop terapeutic florile, frunzele şi rãdãcinile.

Compoziţie

Rãdãcinile şi rizomii de ciuboţica-cucului conţin saponozide triterpenice de tipul primulinei, acid primulinic, precum şi amidon, zaharuri, ulei volatil. Florile conţin saponozide şi flavonoizi. În frunze s-a gãsit o cantitate mare de vitamina C şi carotenoizi.

Acţiune

Are acţiune antispastică, emolientă, fluidifiant al secreţiilor bronşice, secretolitică, diaforetică, calmantă, sedativă, cicatrizantă, sudorifică.

Indicaţii terapeutice

Este recomandat în caz de bronşite, pneumonie, astm bronşic, tuse, gripă, disfuncţii gastro-intestinale, cefalee, migrene, nevralgii, tulburări nervoase, insomnie, boli cardiace, combate nevrozele cardiace, previne formarea calculilor vezicali.

În uz extern: echimoze, contuzii, ulceratii ale pielii.

Administrare:

Infuzia se prepară cu o linguriţă cu vârf de plantă la o cană de apă clocotită, se lasă la infuzat 1-2 minute, apoi se bea cu inghiţituri mici; se consumă 1 litru de ceai pe zi; eficient în afecţiuni bronho-pulmonare.

Decoctul din rădăcină de ciubotica cucului poate să ajute la eliminarea pietrelor la vezică; se obţine prin fierberea a 4 gr de radacină marunţită la o ceaşcă de apă.

Precauţii şi contraindicaţii

Uleiul de ciuboţica-cucului nu trebuie folosit de persoanele care suferă de orice formă de epilepsie.

Este contraindicat în sarcină şi alăptare.