Obiectiv, Bacaul!

Obiectiv, Bacaul! Manastirea Poglet, Corbasca.

Manastirea Poglet se afla in partea de nord a Comunei Corbasca, la o distanta de cinci kilometri de aceasta, intr-o poiana mare, inconjurata din toate partile de paduri de stejar. Manastirea se afla in satul omonim, alcatuit din mici casute, simple si primitoare. Calatorului care urca dealurile Fulgerisului, venind dinspre Pancesti, i se deschide o adevarata panorama in care biserica din lemn, cu pridvorul deschis, ocupa locul central.

Pe aceste minunate plaiuri, cu nimic mai prejos decat cele din Balada Miorita, mai multi mesteri lemnari au fost pusi de catre paharnicul Constantin Bals, sa ridice din lemnul stejarilor seculari o prea frumoasa biserica. Aceasta ctitorie a apartinut „Schitului Blagovestenie” ce este pe hotarul mosiei Sucmezeu, pe apa Poglet, la fostul tinut al Putnei.
Referitor la satul Sucmezeu, pe mosia caruia avea sa ia fiinta schitul si biserica din lemn, avem mai multe stiri documentare. O prima atestare dateaza din iunie 1617, cand „Radu Mihnea voievod intareste lui Nabadaiaco biv vornic satul Sucmezeu si 599 de curaturi in padure meree si 3 oase curaturi de fan”.

Din hrisovul domnesc dat de Scarlat Grigore Ghica voievod in anul 1758 aflam ca schitul „iaste facut din temelie de cinstit si credincios boierul domniei meledumnealui Konstandin Balse biv vel vornic si iaste incinat metoh de singur numitul vornic la Scitul cel Mare din Tara Leseasca”.
Ctitorul Schitului Sucmezeu, biv vel paharnicul Constantin Bals, la data de 27 aprilie 1752, da o diada in care mentioneaza printre altele: „silitu-m-am si am facut o sfanta manastioara, ce se chiama Sucmezeu ce iaste pe paraul Pogletului la tinutul Putnii.”

Zece ani mai tarziu , la data de 19 decembrie 1762, egumenul Anania lasa schitul in grija lui Ionita Palade, mare vistier. In recensamintele anilor 1772-1774, in localitatea Horgesti era consemnat si un calugar anume
„Constantin, Ungurean, monah ot Poglici.” Aceasta mentiune ne confirma faptul ca incepuse sa se renunte treptat la vechea denumire de „Sucmezeu”, care in recensamintele amintite nu mai aparea consemnata, fiind tot mai des folosita pentru schit denumirea de Poglet, derivata din hidonimul cu acelasi nume.

Stiri privind situatia schitului, la inceputul secolului al XIX-lea, le aflam din diiata vornicului Constantin Bals, fiul, data la 1 ianuarie 1808. Din aceasta sursa rezulta ca dupa ce schitul cel mare din Polonia a cazut sub stapanirea austriaca, Schitul Sucmezeu care ii fusese incinat, se lobozeste de sub acesta si ramane sub ocrotirea vornicului Constantin Bals, fiul. Acesta il transmie la randu-i Mitropoliei din Iasi, impreuna cu toate mosiile si veniturile pentru finantarea Seminarului de la Socola, de curand infiintat.
Harta ridicata in anul 1831, inregistra in tinutul Tecuciului un numar de 8 locasuri de cult, printre care erau mentionate Rachitoasa si Pogletul. Stirile despre Schitul Poglet sunt din ce in ce ma rare, astfel ca dupa legea secularizarii averilor manastiresti data de Alexandru Ioan Cuza, acesta se desfiinteaza ramanand doar biserica de mir, cu hramul Bunei Vestire.

Biserica de lemn „Buna Vestire” din Poglet-Corbasca a stat in atentia specialistilor pentru arhitectura ei interesanta , cat si pentru vechimea ei, fiind declarata monument istoric.
In ceea ce priveste anul ctitoriei sale au fost lansate mai multe presupuneri. Astfel cercetatorul N. Stoicescu o mentiona ca fiind ante 1752. Pe spatele icoanei impartesti ce reprezinta Maica Domnului cu Pruncul, situata la baza tamplei, se afla o insemnare cu cerneala neagra, cu caractere chirilice, cu urmatorul continut:
„Eu Pahomie ot Pogletul vrei sa stii aci la schitul Pogletului de parintele Vladica Leon cu zisa boierilor Constantin Bals si a lui fiu de ani buni 30. Schit. Si cine a ceti sa zica de mine sa li se ierte pacatele la anul 1734 mesat 19”. Prezenta Vladicai Leon pe aici, la anul 1734, din josul insemnarii ne confirma ca la acea data biserica schitului exista.
Precizam ca acest locas a avut dintoteauna hramul „Buna Vestire”. In catagrafia bisericlor Moldovei din anul 1809 figura si biserica de lemn din Poglet, ca apartinad schitului Sucmezeu. La sfarsitul secolului trecut despre aceasta biserica se spunea ca era „frumos facuta si bine conservata.”
In ultimii 50 de ani monumenul a avut de suportat o degradare continua, ajungand in pragina. In vederea salvarii unor parti din constructie, cat si pentru conservarea elementelor arhitecturale sculptae si a mobilierului original, in cursul anului 1968, D.S.A.P.C. Bacau, in persoana arhitectului Ioan Frasinescu, a intocit in colaborare cu D.M.I. Bucuresti documentatia necesara pentru refacerea monumentului.

La aceasta lucrare si-au adus contributia organele locale ale puterii de stat, cetatenii din Poget si satele invecinate, mesteri lemnari adusi din Berzunti, vestiti prin maiestria lor de a sculpta in lemn. Elementele de sculptura artistica au fost executate sub indrumarea profesorului Alexandru Hutanu de la Scoala Populara de arta din Bacau, in urma acestor lucrari monumentul se prezenta intr-o forma excelenta.

Vechii razesi ai satului Sucmezeu au lasat aici pentru posteritate un monument al arhitecturii populare cu reale valente ce apartin geniului creator popular. Din cauza nefolosirii lacasului timp de mai bine de jumatate de veac, icoanele, inventarul de cult si cartile vechi, foarte valoroase de astfel, s-au imprastiat si risipit. Prezenta bisericii de lemn monument de arhitectura intr-un cadru natural deosebit de frumos cum este cel din poiana prin care curge paraul Pogletului ne aminteste de vremurile apuse demult ale evului mediu moldovenesc.
In anul 1996, un numar de patru tinere dornice de viata ingereasca au insufletit, prin osteneli si rugaciuni vechea vatra de viata calugareasca. Astazi soborul Manastirii Poglet numara zece vietuitoare, sub ascultarea cuviaosei maice starete Afloarei Luciana si a parintelui duhovnic Ieromonahul Ifrim Constantin (Calistrat).
Sub indrumarea si cu participarea directa a Prea Cuviosului Parinte Voaides Agustin (Arsenie), staret al Manastirii Sfantul Sava din comuna Berzunti, judetul Bacau, aici se ridica doua corpuri de chilii si o gopodarie anexa.
Mănăstirea adăpostește cea mai veche icoană din județul Bacău, reprezentând “Izvorul Tămăduiri”. Sfânta icoană este pictată pe lemn și poartă amprenta secolelor.
Astazi manastirea se bucura de aprecierea pelerinilor si a credinciosilor care vin periodic la sfintele slujbe. Bunacuviinta, rugaciunile si ospitalitatea maicutelor au atras credinciosi din toate zonele tarii.
Accesul la acest obiectiv turistic se face din Bacău spre orasul Adjud pe E 85 ,pana in comuna Racaciuni ,apoi se face la stanga in intersectie si, urmandu-se indicatoarele, mai sunt aproape 20 de kilometri.

Sursa: Turist prin Judetul Bacau

Foto: Sorin Dediu