Obiectiv, Bacăul! Castelul Ştirbei de la Dărmăneşti.

Castelul Stirbei de la Darmanesti se afla in varful unui deal ,la o altitudine de 600 de metri ,adapostit de o padure de foioase aflat la o distanta de 3 km de orasul Darmanesti . 
Pentru a ajunge la acest castel vom, merge spre baraj, dupa ce treceti de o biserica, virati la dreapta, iar apoi cautati strada Poiana. Acolo, virati inca o data la dreapta si mentineti drumul, acesta ducand la palat.

Padurile de sute de hectare prin care treceti au apartinut si ele familiei Stirbei, castelul fiind construit la cererea printului Gheorghe Stirbei (fost parlamentar, care a murit in 1916), la inceputul secolului XX, acesta alegand dealul Maguricea pentru pitorescul regiunii, aflata in stanga Vaii Uzului.

Palatul a fost construit de lucratori adusi din Italia avand la baza planurile arhitectului Nicolae Ghica Dudesti. Cladirea are parter si doua etaje. In corpul principal al cladirii se aflau camerele asa-numite oficiale, cu o zona de primire, un salon mare, o sufragerie si birouri. Tot aici se afla si o sera, precum si scara principala. Din aceasta parte a palatului se putea iesi pe terasa semicirculara, ce are o latura de peste doi metri.

Partea administrativa a palatului este intr-un corp lateral, are doua nivele, iar camerele sunt mult mai reduse ca dimensiuni. Aici se pot observa frumoasele elemente decorative din lemn, la balcoane, precum si un soclu masiv, construit din piatra de cariera.

Tot aici avem acces spre terasa deschisa, semicirculara cu latura de 2,40 m. Corpul lateral, cu încaperi mai mici, ridicat pe 2 nivele, reprezinta zona administrativa a palatului. Fatadele (partial tencuite, partial cu zidarie aparenta) prezinta ferestre cu ancadramente din caramida aparenta si balcoane cu elemente decorative din lemn. Soclul este înalt din piatra de cariera. Suprafata parcului este de 125095 mp dintre care suprafata castelului este de 2530,71 mp, castelul reprezentând 1031,13 mp. Restul de constructie reprezinta spatii anexe, magazie, grajduri, grupuri sanitare .
Aici a functionat un aeroport particular. Pâna în anul 1944 castelului a fost întretinut de familia printului Stirbei.

Castelul a prins viata acum aproape o suta de ani, in mai 1906, cind arhitectii italieni si-au strins schelele, dupa trei ani de munca. Vreme de 40 de ani, pina la nationalizare, viata satenilor din Darmanesti a avut doar doua puncte de reper: sosirea la castel, in luna mai, a familiei princiare si a invitatilor lor si plecarea acestora, in septembrie, odata cu primele semne ale toamnei. Elisabeta, sotia lui Gheorghe Stirbei, a ramas vaduva tinara. Printul a cazut in timpul primului razboi mondial, rapus nu de glont, ci de tifos.

Din acel moment, localnicii au rinduit totul in jurul Elisabetei: “castelul printesei”, “fintina printesei”, “slujitorii printesei”. Viata castelului a mers inainte, inveselita de sotiile celor doua fiice ale indoliatei vaduve, Marina si Sanda – povestesc localnicii. Unul dintre darmanestenii care au slujit ani de zile “la Stirbesti” isi aminteste inca de Elisabeta, care i-a ajutat adeseori pe taranii aflati la ananghie. Ea a ingrijit de victimele unui incendiu, in care au ars din temelii citeva gospodarii, internidu-i pe nevoiasi, pe banii ei, la Bucuresti.

Viata linistita a familiei princiare s-a spulberat dupa cel de-al doilea razboi mondial. Cele trei printese au fost expropriate si alungate, fara a li se da dreptul sa-si ia cu ele vreunul dintre bunurile familiei. Au reusit sa ajunga ulterior in Franta. Castelul a fost lasat prada intemperiilor si celor care au furat de aici, timp de trei ani, inestimabile valori de patrimoniu. Cristalul oglinzilor a fost sfarimat de maini nepricepute, la fel ca si pinzele tablourilor sau mobilierul de epoca . 

Alaturi de valoarea istorica si arhitecturala, Castelul din Darmanesti si-ar gasi un binemeritat loc si intr-o istorie a tehnicii. La resedinta Stirbestilor se afla inca in functiune cea mai veche aductiune de apa din judet. Realizata in 1908 de ingineri germani, lucrarea alimenteaza si astazi cu apa potabila cladirile mai noi si mai vechi ale Taberei Darmanesti. Apa este adusa din munte, de la o distanta de aproape opt kilometri. Doua bazine capteaza izvoarele de pe doi versanti, dupa care apa trece prin trei instalatii de decantare, amplasate la inaltimi diferite. Ultimul bazin este prevazut cu un filtru natural din nisip si piatra, realizat tot la inceputul secolului, si care asigura purificarea biologica a apei. Pentru ca diferenta de nivel intre locul de captare si castelul Stirbestilor este de 250 de metri, apa ajunge la robinetele din castel, cu o presiune de aproape 4 bari, fara a fi nevoie de pompa. Tevile sint confectionate din otel Krupp si, in cea mai mare parte, se afla ingropata in pamint, intr-un tunel captusit cu piatra. De-a lungul timpului conducta a necesitat reparatii doar in zonele de suprafata, care au fost afectate de intemperii. Teava originala, la fel ca si vanele care pot fi vazute din loc in loc, stau marturie asupra calitatatii si ingineriei germane. ” Aductiunea de la Darmanesti nu este o minune, daca luam in calcul ce reprezenta, la acea vreme ca si acum, concernul producator de oteluri Krupp. 

Castelul a apartinut familiei Stirbei pana la finalul celui de al Doilea Razboi Mondial, iar apoi vreo 30 de ani a adapostit un sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoza intre anii 1947 -1977 iar din anul 1978 palatul a devenit tabara de copii. In prezent a fost retrocedat unor austrieci care din pacate il tin inchis si gol.

Daca istoria si palatul nu va satisface indeajuns pofta de explorare a regiunii, din parcul ce inconjoara cladirea se poate intra direct in padure si, de aici, aveti la dispozitie mai multe trasee si drumetii pe muntele Nemira.
Astazi castelul nu este inclus in circuitul turistic fiind o proprietate privata.

Sursa: Turist prin Judetul Bacau/facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *