Obiectiv, Bacaul! Manastirea de la Ciolpani.

Manastirea de la Ciolpani este asezata la vest de dealu Runcu si adaposteste o parte din Sfintele Moaste ale Sfantului Mucenic Emilian de la Durostorum , purtand hramul acestuia care se sarbatoreste in data de 18 iulie a fiecarui an .

Se spune că schitul inițial a fost ridicat de sulițașul Ciolpan care s-a și călugărit aici în vremea lui Petru Șchiopu, (care a fost domn al Moldovei în 1574-1579 și 1581-1591). 
Prima menţiune a acestei mănăstiri se găseşte într-un act de la sfârşitul secolului al XVI-lea, mai precis din 20 iunie 1598 , din care aflăm că „Ciulpan caliugher” vânduse postelnicului Constantin Popoţea, din Bârjoveni , o gârlă la Bucureşti, sat plasat la vărsarea Orbicului în Bistriţa. Pe verso-ul documentului, păstrat în original la Biblioteca Academiei Române , se află o însemnare din aceeaşi perioadă, în care se precizează, printre altele, că „neme să nu se amestece la acea gârlă ce amu văndutu postelnicului pe 27 de taleri de arcentu în din zilele Eremiei voevod, că gârla la Budeşte o au măncatu Bistriţa, de n-au apă la satul Budeşti , mai sus scriemu în cestu zapis la munastirirea mea” . La vremea respectivă, după cum putem constata din actul prezentat, Schitul Ciolpani, deşi nenumită în document, exista deja, ctitorul ei fiind acest Ciolpan călugăr.

Iniţial, acesta este cunoscut în documentele vremii drept Ciolpan suliţaş, nume sub care apare într-un act mai vechi cu opt ani, din 13 mai 15905 , emis la Iaşi, la porunca lui Petru Şchiopul voievod. Prin intermediul acestui act, păstrat în original , voievodul amintit si întărea vânzarea unui sfert din satul Orbic ( „din jumătate de sat, jumătatea de sus”), făcută de Mihăilă şi fratele său, Frătuţ, lui Ciolpan suliţaşul, pentru suma de 220 de zloţi tătăreşti. Cum la această dată Ciolpan mai era încă numit suliţaş, şi nu „călugăr”, sau „Hariton”, pe numele de călugărie, aşa cum va apărea în actele ulterioare, deducem că încă nu se călugărise şi nici nu fondase mănăstirea cu hramul Sfintei Treimi.
Acest schit s-a păstrat până în 1730, după care Teodosie Cantacuzino a zidit pe acel loc o bisericuță din lemn care mai există și astăzi. De la refacerea familiei Cantcuzino, aşezarea a rămas în voia vitregiilor istoriei. Aflată în apropierea drumului ce lega ţinutul Bacăului din Ţara de Jos cu Cetatea Neamţului şi cu Suceava, capitala Moldovei, Mănăstirea Ciolpani a fost devastată de două ori de hoardele tătare, fiind incendiată. Numeroasele încercări au dus la pustiirea mănăstirii, păstrându-se numai bisericuţa din lemn.
Lăcașul monahal a fost desființat în 1959, recăpătându-și statutul în 1992. 
In prezent aceasta este printre cele mai mici lăcașuri de acest gen din Moldova (L=7m, l=3m la pronaos, 5m la absidele laterale și 2m la altar). Are planul treflat, pronaosul absidat, absidele laterale pe trei laturi, și absida altarului pe cinci laturi, decroșată.

Pe ancadramentul sculptat al ușii de la intrare, în partea superioară, sunt dăltuite în lemn de stejar două pisanii în slove chirilice: una din 1730, când afost ctitorită biserica și cea de a doua din 1846, când a fost șindrilită.
In prezent, obştea mănăstirii însumează 60 de maici, care se îmbină armonios munca şi rugăciunea. Mănăstirea Ciolpani deţine ateliere de pictură şi broderie, în care sunt confecţionate icoane, veşminte şi îmbrăcăminte preoţească.

Accesul la acest obiectiv turistic se face din Bacău spre Buhusi pe DN15 la 27 km, sau din Buhusi spre Runc pe DJ156H, 3 km, stanga spre mânăstire.

Sursa: Turist in judetul Bacau/facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *