Scrisoare către Rahova. Destinatar, Liviu Dragnea.

Aud că după nici 10 zile de pârnaie, Dragnea se zvârcolește în celulă mai ceva decât Edmond Danteś din Monte Cristo; o strigă pe Mercedesa lui, pe șoferul lui credincios, Mădălin, cică gardienii îl supraveghează fiindcă le este teamă sa nu facă vreun gest necugetat.

Păi, bine, măi sulă bleagă, așa ne fu vorba? Unde sunt, mă, căcăciosule, declarațiile tale războinice, “până la capăt, mie nu îmi e frică, așa sunt eu de neam, prefer să mor în picioare, bla-bla.” Atât ți-a fost, măi labă tristă? Păi unde ți-e mă, bărbăția aia cu care ne amenințai pe la televizor și pe la mitingurile tale de căcat?

Auzi, mă, nemernicule, ce te făceai tu dacă ar fi trebuit să faci pușcărie așa cum au făcut sute de mii de oameni între ’48 și ’64? Cum te comportai tu dacă trebuia să înduri condițiile de iad ale deținuților politici pe care comuniștii mă-tii i-au exterminat prin frig, foame, tortură, izolare și a căror vină a fost credința într-o idee, în Dumnezeu sau pur și simplu nu au avut nicio vină? Tu știi, măi scârbă fricoasă, că atunci când te nășteai tu, Ion Mihalache încă supraviețuia în închisoarea de la Râmnicu Sărat și era schingiuit de niște milițieni precum tac-tu?

Măcar bine că te vede lumea în toată hidoșenia ta, dezbrăcat de hainele false de împărat; un țărănoi parvenit, care o face pe stăpânul doar când vede jandarmii că îl apără de mulțime, dar în fapt un prost fricos și impotent. Ăsta voia să fie tartorul țării ăsteia. Hai sictir!

Text preluat by Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *