Bātrânul, amintirile și dragostea neîmplinitā.

Stātea sprijinindu-și capul între mâinile încā fine și privea pierdut spre mica fereastra pe unde se furișa o dârā de luminā. Nu-i venea a crede cā el, tartorul, cel care fācea și desfācea legi, coduri și principii pentru cā putea, a ajuns sā se bucure de recursul compensatoriu al “ievaluatorului”.

Cu cât este fereastra mai micā, celula mai întunecatā și toaleta mai turceascā, cu atât va ajunge mai repede în brațele Irinucāi. Dar deodatā fața i se încruntā. Irina! Irina este tânārā, el bātrân, singur, fārā putere și abandonat de toți ficușii, râmele și șacalii. Și atunci? Irina….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *