Gandul lui Balan

Astāzi ne-am omagiat eroii. I-am omagiat?

Pentru ce au luptat ei? Pentru ce și-au lāsat oasele pânā dincolo de înālțimile munților Tatra? Pentru ce?
Uitați-vā în jurul vostru și ce vedeți?

Cârmuirea națiunii a ajuns un job în care cazierul judiciar reprezintā un certificat de bunā purtare și incontestabile calitāți organizatorice. 
Ce mai vedem?
„Ievaluāri” dupā craci, fund și țâte. Așa am ajuns sā ne pricopsim în funcții de înaltā rāspundere cu tot felul de trompete care într-o societate normalā n-ar fi ajuns nici mācar sā taie tichete într-o parcare abandonatā.
Cum ne omagiem eroii?

Recunoscându-i unei lipitori precum Nicolicea calitatea de luptātor cu merite deosebite în victoria revoluției? Care revoluție? Revoluția prin care l-am schimbat pe Nicu cu Ion? 
Mā uit cu tristețe și vāz cā mai toți politicienii de toate culorile, grāiesc în mod automat vorbe mari, dar nu simt și nu observā nimic.
Nu observā cā veteranii adevārați, atâți cât ne-au mai rāmas, niște boșorogi trecuți de 90 de ani care nu mai prezintā interes, sunt marginalizați și batjocoriți cu o indemnizație lunarā de numai 194 de lei în timp ce jigodii nevertebrate gen meleșcani și tudorei huzuresc în pensii speciale cu cinci zerouri în coada.

Tara unde cel mare nu-l respectā pe cel mic, puternicul nu-l respectā pe cel slab, cei mulți nu-i înțeleg pe cei puțini, iar istoria este total ignoratā, și-a omagiat eroii. Pe bune?
Așa ne omagiem eroii? Chiar nu știm a ne alege cāpeteniile drepte pentru a împlini aspirațiile pentru care s-au jertfit eroii noștri?
Sā fie totul în zadar? Eu unul, nu cred!