Pareri

În momentul în care PSD ţi-a suflat în ceafă, ai uitat de noţiunea democraţiei în România!

Amărât, beştelit de şefi şi trăgând la „job” într-un birou pentru nişte mărunţiş ce nu-ţi ajung de pe o lună pe alta. Eşti un #nimic ce a vânat funcţii şi a sperat că dacă dă pe goarnă un coleg va ajunge pe următoarea treaptă a modestiei. 2 covrigi, o prietenă ce te priveşte milos cum abia găseşti prin portofel bani de-o cafea la tonomat. Cum naiba să-ţi cadă bine chestiile astea?

Şi brusc auzi de PSD, te infiltrezi prin gaura cheii biroului întunecos unde se pune ţara la cale. Începi cu sărutmana şefu’ şi continui cu „Doriţi să vă aduc ceva?”. Ţi se pare că o scamă îl stresează pe tovarăşul ce taie şi spânzură la partid şi te faci că lupţi s-o îndepărtezi. Transpiri lustruind pantofii tartorului de la partid în timp ce el nici nu te observă. Adulmeci murmurul secretare care zice ceva legat de un post în echipa de vis a partidului şi atunci te activezi. Faci un credit la bancă şi-ţi cumperi cel mai scump parfum de la magazinul chinezesc de peste drum, îţi ascuţi limba şi stai în poziţia „şezut” cu ochii în pământ în speranţa că poţi fi tu ăla pus pe meterezele democraţiei instaurate virtual de „covrigarii” de moment.

Rumegi o gumă de mestecat fiind sigur că şefu’ poate simţi că-ţi pute gura. Şi oricum pute pentru că tu eşti ăla care-i aşezat pe locul liber ce necesită un păpuşar de moment. „Păpuşarul” perfect uită traseul „carierei” în urma căruia a ajuns şi el la os şi abia atunci să te ţii.

Zâmbeşti timid vreo câteva luni din fotoliul ce-ţi odihnesc fesele. Ţi se dau ordine şi le execuţi fără a pune în mişcare creierul simţind în timpul ăsta o adiere de vânt pesedist în ceafă şi parcă pluteşti. Pluteşti în neant fără să mai ştii ceva legat de libertate şi democraţie.

„Dă-o dracu la o adică” îţi spui. „Acum sunt cineva. Care vrea democraţie să plece din România. Aici cântă Guţă şi pedofilii sunt condamnaţi cu suspendare”.