Pareri

Oameni fără griji şi case părăsite…

O zi mohorâtă de Mai în care ploaia vine şi pleacă la intervale scurte de timp. O zi de muncă în plus şi o zonă din alea sărace ale judeţului, mai exact Glăvăneşti. Căutam cu privirea o privelişte frumoasă pe care s-o fotografiez şi să o postez pe facebook, ceva cu puţină culoare chiar dacă gri-ul te îmbrăţişa din orice direcţie. Nu vedeam nimic altceva decât noroaiele drumurilor pe unde circulam cu maşina şi atât. Pe ici pe colo câte un sătean ce se îndrepta grăbit spre casă încercând să nu-l ude rău ploaia.

La un moment dat ajung la magazinul pe care îl căutam. Privirea a 3 oameni mă întâmpină şi încearcă să intre în discuţie cu mine.
-„Păi tu ne aduci apă minerală şi noi consumăm doar bere?”, îmi zice unul mai negricios, cu fesul tras până pe nas şi trăgând dintr-o ţigară ce ajunsese să fumege din filtru.

-„Am şi bere nene, stai liniştit” îi zic.
-„Te ajutăm să le cari în magazin poate dai şi tu una (bere)?” mă abordează al doilea consumator ce se legăna uşor pe scaunul de plastic.
-„Marfa e a firmei nu a mea” îi zic şi amuţiseră ambii.

În timp ce vorbeam cu ei zăresc o casă peste drum, una care părea să fie părăsită. Intru din nou în discuţie cu negricioşii şi îi întreb de casă.
-„Nu e locuită?”
-„Ăă, nu, nu e de mult timp. Paul şi Claudia sunt plecaţi în Spania de vreo 7 ani. Au şi doi copii acolo. Nu mai vin ăia acasă. Ce mama naibii să facă aici? Au lăsat casa aşa şi până se mai întorc ăia se dărâmă. Cine să mai stea pe aici băiete? Nu mai au nici mamă şi nici tată în viaţă aşa că n-au la ce să mai vină.”

Privesc din nou casa şi mă gândesc la timpurile când oamenii trebăluiau prin curte, când dădeau mâncare la orătănii şi cum ieşea fum pe hornul casei. Îmi întorc privirea spre săteanul fără griji la terasa barului şi îndrăznesc să-l întreb: „Dar n-ai fost alaltăieri la Iaşi?”

Dă din mâini plictisit şi îmi spune pe un ton nervos: „Păi 50 de lei sunt bani de pierdut o zi întreagă? Dă-i în p**a mea de căcănari. Nici nu mă duc la vot chiar dacă ăştia aproape te trag de mânecă să pui ştampila pe cine trebuie”
-„Dar pe cine zici că trebuie?” îl întreb.
-„Păi nu ştii pe cine? Înseamnă că nu ştii politică!”

Zâmbesc şi opresc discuţia aici. Îl văd cum stă la terasa cu berea-n mana şi nu pare să aibe vreo grijă. Eu am lucrat şi azi deşi trebia să fiu liber. Şi tot am griji… Cum mama mă-sii?