Gandul lui Balan

Stare.

Ieri la Iași, Dragnea a vrut sā demonstreze cā încā deține puterea în cadrul partidului de guvernāmânt din România, sfidând valorile europene și istoria naționalā. Nu asta m-a întristat. În fond, fiecare partid are dreptul de a organiza mitinguri de susținere prin mobilizarea propriului activ, a simpatizanților și a tuturor oamenilor cu deschidere spre formațiunea respectivā, fārā a recurge în schimb la constrângeri, amenințāri și santaje de orice naturā, așa cum s-a întâmplat ieri în capitala istoricā a Moldovei.
Pe mine m-a întristat altceva. Am vāzut ieri la Iași o mulțime de oameni sāraci, munciți, fārā educație, pe chipul cārora se citea oboseala, deznādejdea și împācarea cu destinul crud al unei vieți lipsite de orizontul împinirii personale.

În fapt am vāzut oameni simpli, sāraci și lipsiți de educație, aduși cu forța de primarii roșii, spre a a ridica în slāvi lanțurile cu care ei sunt legați, fiind puși sā-i ovaționeze la scenā deschisā pe stāpânii bogați ce rostuiesc fārā emoții vorbe alese, pe care pleava oricum nu le înțelege, dar care s-au îmbogāțit peste māsurā pe spinarea trudei, naivitāții, prostiei și lipsei lor de dicernāmânt, conștiințā și verticalitate.
Ieri la Iași s-au adunat norii peste Moldova sāracā și izolatā, în timp ce peste Carpați, la Sibiu, strālucea soarele și licārea speranța cā în curând astrul va strāluci și la noi.
Asta am vāzut eu, dragii mei!