Gandul lui Balan

Rapsodia românā, micii și scobitul printre dinți.

Vā rog sā vā imaginați o alee cochetā și frumos luminatā într-o superbā searā de mai ce strābate un imens parc.
Pe partea dreaptā, asistența de o decențā și un rafinament admirabil, ascultā cu plācere Rapsodia românā nr.1 și nr.2 a marelui compozitor George Enescu. În pauza dintre cele douā acte, publicul discutā discret, pe un ton civilizat, facând schimb de opinii și chiar punând bazele unor noi relații de amiciție.

În schimb pe partea stângā a imensului parc, au fost adunați la o serbare câmpeneascā „ad-hoc” organizatā de un personaj dubios, o mulțime de oameni cu cāmeșile albe deschise pânā în dreptul buricului, gālāgioși și plini de grāsime la bot de la micii haliți in mare grabā, cu burdahanele pline de bere la butoi, care stau tāvāliți pe iarbā, scobindu-se printre dinți și ascultând la maxim manelele lui Guțā și Vijelie, urlând cā România meritā mai mai mult.

Cam așa va arāta țara în data de 9 mai. Un imens parc, cu Sibiul pe partea dreaptā și Iașul pe partea stângā, cāci cineva vrea sā-și arate forța.