Pareri

Unde mai primesc copiii noştri educaţie? Unde şi cum e îngropată cultura lor? De către cine?

În mediul rural nu se văd autostrăzile şi nici Centura. Darămite Aeroportul. Se văd banerele ăstuia de vrea la Bruxelles care zac pe uliţele satelor cu şcoli închise şi dărăpănate. Tinerii au plecat în ţări străine şi în sat au rămas doar bătrânii ce nu-s interesaţi de promisiunile electorale recente.

Scoala din Pradaiş sau mai bine zis ceea ce a rămas să fie imobilul, zace la stradă. Pereţii sunt scorojiţi şi acoperişul e pe alocuri lipsă. Mă apropii de clădire şi observ că ultimul anunţ pus pe uşă e cel care anunţa că aici e secţia de votare numărul 394.

Orele de matematică nu se mai fac aici pentru că nu mai are cine şi cui să predea, singurele operaţii ale materiei se văd scrijeliţi pe holul de la intrare.

Un maldăr de ţigle zace în clasa de lângă uşa de la intrare şi abia le văd prin geamurile înnegrite de praf.

Pe alocuri, imobilul a dat „naştere” unor copăcei ce vor creşte falnici dacă nu-s tăiaţi. Într-una din clase zăresc o hartă a lumii ce stă să-ţi povestească de elevii cărora le-a predat geografie însă pare să fi obosit a privi spre geamurile sparte de intemperiile vremii.

Două capre se hrănesc din coajă unui arbust rămas în picioare în spatele şcolii. O bătrână mă urmăreşte după gard cum fac nişte poze clădirii şi îşi aşează parcă nedumerită baticul albăstrui.

„Cine o fi ăsta maică?”, pare să-şi spună bătrânica. În curtea ei trebăluieşte un bătrân ce pare să fie soţul doamnei. Probabil că au copiii plecaţi în străinătate şi mai probabil că nepoţii nu mai învaţă în şcoala ce e în vecinătatea gospodăriei lor. Banerul cu Benea e fix în faţa şcolii şi nu cred că o interesează pe bătrâna ce a trăit altfel de vremuri.

Privesc încă o dată la şcoala dărăpănată şi încerc să mi-o imaginez cu zeci de copii păşind pe treptele ce acum sunt pline de buruieni. Îmi iese o imagine perfectă şi plec mai departe cu acest clişeu întipărit în minte. A fost frumos…

Unde ne sunt şi unde ne mai învaţă copiii?