Gandul lui Balan

Azorel.

Cu privirea umilā, bātrânul Azor se uitā înspāimântat cātre stāpânul lui. Ar face orice sā-i simtā respirația, sā-i adulmece vânturile sau sā-i ghiceascā gândurile pentru a-i demonstra faptul cā încā este util. Nu vrea sā-i sufle cineva canțarola cu granule, cāci haita-i mare, iar cāțeii tineri n-ar ezita sā i-o tragā dacā Azor ar pica în dizgrația crudului stāpân.

Bietul de el, ce-a fost și ce-a ajuns! În urmā cu trei decenii era masculul alfa la ferma de ovine a partidului. Fācea și spārgea! Mergea țanțoș printre oi și lātra la cine vroia mușchii lui. Acum a îmbātrânit și se teme și de cormorani. La naiba cu timpul āsta ce trece și lasā urme. Sārmanul și bātrânul Azor are un mare secret. E slab, zbârcit, prostata îl sâcâie, iar limba-i tocitā de lins dosul stāpânului. Dar asta nu trebuie s-o afle nimeni, cāci nici privirea aia smeritā nu-l va mai ajuta la nimic. Iar dacā stāpânul simte pericolul și-o taie în Brazilia, bātrânul Azor va fi doar o blanā umblātoare, plinā de purici printre oi sfinte și cormorani îmbuibați.